S-au terminat vacanțele, s-au terminat voiajele, descoperirile și aventurile. Înapoi la serviciu, studii sau șomajul cu agitația caracteristică. Revine rutina cotidiană, împrejurimile cunoscute, spațiile domestice, mecanica monotonă a obiceiurilor personale, cafeaua cu lapte și îndulcitor, amicii de vineri, serialele pe internet, cura de slăbire, clasele de yoga și cursurile de engleză.
Priviți partea bună: de fapt dinamica asta ne convine. O iubim, chiar dacă ne este greu să o recunoaștem, pentru că, așa cum spune Ted Demme în Beautiful Girls, roller coaster-ul promite furnicături în stomac însă rutina poate fi o alegere minunată.
Portul pe care îl cunoști e un refugiu, apropierea relaxează ca o supă caldă, monotonia este o stare de grație. A trăi este de asemenea asta, peste toate celelalte este asta, pentru că doar monotonia permite extraordinarului să existe, îl definește și îl crează.
Românii din diaspora au în casa TV românesc. Tu?
Stai informat, tine legătura cu țara, romanește / Tv satelit oriunde în Europa /
Trebuie să amintesc că noul induce o stare de exaltare dar stabilitatea ne captivează? După valurile de adrenalină estivale am uitat oare plăcerea lucrurilor repetitive și previzibile? Plăcerea de a asculta „piesa aia”, asculta „acea voce”, reciti „poemul acela”, jumătatea de oră de moțăială furată la jumătatea zilei.
Haideți, nu-mi spuneți că după ce ați mîncat friptură la micul dejun, friptură la prânz și friptură la cină nu vă arde gura după o fasole de joi? o salată de vinete la pachet după legiunea de hamburgheri cu cartofi cu care ne-am agresat dieta toată vara?
Oricum ar fi niciodată nu ne vom mai întoarce să ne îmbăiem în același râu. Sau, dacă vreți, niciodată același vin nu o să aibă mereu același gust. Pentru că în realitate nici vinul nu este același și nici noi nu suntem la fel.
...
Haide, cântă-mi din nou, Sam!
