În România, regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate este reglementat de Legea 248 din 2005. Astfel, conform acestei legi, minorul cetățean român se va putea deplasa în afara țării însoțit de ambii părinți, iar în cazul în care deplasarea urmeză a fi efectuata doar împreună cu unul dintre părinti, va fi necesar acordul scris al celuilalt părinte, liber exprimat in fața unui notar public care va întocmi în acest sens un înscris notarial (declaratie).
Această prevedere destul de restrictivă care figurează în acest act normativ a produs de-a lungul timpului extrem de multe situații neplăcute cetățenilor români rezidenți în afara țării, în sensul că, atunci când minorii călătoreau în Romania doar cu unul dintre părinți, celalat părinte trebuia sa meargă la oficiile consulare ale Romaniei sau la notarii din țările de reședință pentru a solicita întocmirea acestor documente fără de care minorul nu ar fi putut avea permisiunea de a ieși din România pentru a se întoarce în țara de reședință, în ciuda faptului ca locuia de fapt într-un alt stat.
La începutul lunii octombrie a anului 2016, a intrat în vigoare Legea nr. 169/2016 prin care au fost aduse modificări și completări Legii nr. 248/2005. Printre modificările și completările aduse legii se numără și cea care simplifică foarte mult regimul călătoriilor în străinătate a minorilor cetățeni români.
Conform noii legi declarația celuilalt părinte nu va fi necesară dacă deplasarea minorului urmeaza să se efectueze către țara unde acesta are domiciliul sau reședința, lucru ce trebuie demonstrat în momentul controlului de trecere a frontierei cu ajutorul documentelor de ședere în tara către care urmeaza a se deplasa. Astfel, la articolul 30, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (61), cu următorul cuprins:
“(61) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b) şi d), declaraţia celuilalt părinte, declaraţia ambilor părinţi sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredinţat minorul, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească, a părintelui supravieţuitor sau a reprezentantului său legal, privind acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate la ieşirea din România, nu este necesară atunci când minorul cetăţean român cu domiciliul sau reşedinţa în ţara de destinaţie se deplasează însoţit în condiţiile prezentului articol, în această ţară”
Aceste documente trebuie sa fie valabile. Prin urmare, a fost introdusă o prevedere de lege care cu siguranță era necesară de foarte mult timp și care era asteptată de majoritatea românilor rezidenți în afara granițelor țării.
Trebuie stiut faptul că, dacă deplasarea minorului cu unul din părinți se face către un alt stat și nu către statul unde minorul își are domiciliul sau reședința, atunci se vor aplica prevederile Legii 248/2005, în sensul că, pentru ieșirea din România, va fi nevoie de acordul ambilor părinți, așa cum era înainte de intrarea în vigoare a Legii 169/2016. Acesta este un aspect foarte important pentru că este necesar să se facă distincția între condițiile care se cer a fi îndeplinite în cazul deplasării minorului către statul unde are domiciliul sau reședința legală și cele care se cer a fi îndeplinite în cazul deplasării într-un stat diferit de cel în care acesta domiciliaza sau are resedinta legala.
Ca o concluzie se poate afirma că, în ceea ce privește regimul liberei circulații în străinătate a minorilor cetățeni români care au domiciliul sau reședința legală în afara granițelor țării, Legea 169/2016 a adus beneficii românilor care locuiesc în afara țării și care au copii minori, în sensul simplificării procedurii de ieșire din România a acestor minori cetățeni români.
Ingrid Hodivoianu
