Văzut prin prisma nespecialistului, amator de emoție artistică, spectacolul Iron Cage prezentat la Institutul de Arta Barcelona din Sitges vine să ocupe o nișa estetică neatinsă până acum în cronologia prezențelor culturale românești în Barcelona, dansul contemporan fiind o quasi-necunoscută pentru consumatorul de artă din diaspora, chiar dacă au mai existat în trecut expresii punctuale destinate însă doar cercurilor profesionale interesate, la care nu am avut acces.
Departe de țară, prezențele culturale românești au, pentru cei care trăim aici, o dimensiune afectivă importantă și există tentația de a fi generoși în aprecieri cu orice act cultural, indiferent de calitatea intrinsecă pe care acestea ar putea-o avea. Tocmai de aceea producții de ținută ca cea pe care am avut plăcerea să o vedem calibrează standardele și așteptările la un nivel la care plăcerea spectatorului transcende ușor în mândrie, devenind simplu pentru noi să promovăm sau să ne invităm prietenii spanioli la evenimente culturale românești.
Rod al colaborării dintre Martz Contemporary Dance Company, coordonat de Eva Sanchez Martz din Spania și Secția de Coregrafie condus de Sandra Mavhima, Iron Cage spectacolul pe care cele două companii de dans reunite l-au prezentat la Institutul de Arte de Barcelona din Sitges a fost un eveniment remarcabil ca semnificație și ținută. O poveste despre viață, iubire, emoții și luptă, narată într-un limbaj deschis și franc, cu instrumente specifice artei spectacolului bine proporționate de mâna fermă a coregrafului.
Românii din diaspora au în casa TV românesc
Stai informat, tine legătura cu țara / Tv prin satelit oriunde în Europa /
Cu un argument clar, definit de poetica introductivă în limba română, coregrafia trebuia să facă spectatorul spaniol, care evident că nu a înțeles nimic din textul narat, să realizeze că nu are nevoie de fapt de cuvinte pentru a înțelege povestea, că aceasta poate fi spusă și altfel, dansul convertindu-se astfel într-un limbaj universal și suficient. Arta spectacolului este prin definiție generoasă. De data aceasta a fost și convingătoare. O demonstrație de forță, dinamism și comunicare cu care dansatorii Diana Chira, Idris Clate, Alina Radu, Cristian Hariga, Sara Colomino, Josep Maria Monreal, Rita Giannuzzi au ridicat la final sala în picioare. De două ori.
Este de asemenea și meritul Institutului Cultural Român, care alege să finanțeze producții de acest nivel, faptul că ne-am putut bucura de prezența companiilor de dans reunite în cadrul acestui proiect comun de substanță.
Sperăm că acesta este doar începutul unui lung șir de prezențe românești în Barcelona.
