Pașaportul CRDS – o cârpeală administrativă

crds

În conformitate cu art. 34 din Legea nr. 248/2005, eliberarea pașaportului cu mențiunea CRDS presupune retragerea Cărții de Identitate românești, ceea ce implică o serie întreagă de dezavantaje pentru persoana în cauză, coroborat cu inutilitatea actului în sine, ce rezultă din faptul că statele membre UE nu mai solicită pașaport cetățenilor care vin dintr-un alt stat al uniunii, iar de aici, probabil și numărul mic de cetățeni care preferă să intre în legalitate solicitând eliberarea unui pașaport cu mențiunea CRDS, predând astfel autorităților Cartea de Identitate.

Statul, pe de altă parte, pare să accepte sau pare, aș zice, chiar să aibă un interes ca situația să rămână așa, nedorind ca toți cetățenii români care domiciliază în afara țării să dispară din evidențele interne ale populației. Această stare de fapt a dus inclusiv la supraaglomerarea secțiilor de votare din străinătate la ultimele alegeri prezidențiale de exemplu, numărul acestora fiind calculat de autoritățile române în funcție de numărul cetățenilor români cu domiciliul legal în țara respectivă din bazele lor de date și nu în funcție de numărul real al cetățenilor români care domiciliază acolo, adică și a celor cu Cărți de Identitate românești, scrie juristul Marius Florian Dan în juridice.ro

smartup

Pe plan intern, amintim doar situația în care pe listele electorale permanente figurează foarte multe persoane care deși au domiciliul în circumscripția respectivă, în realitate sunt plecate de mai multă vreme din țară și domiciliază într-un stat membru UE. Această situație este una din cele care pot favoriza fraudarea votului și nu de puține ori s-a reclamat acest lucru în cadrul ultimelor procese electorale din țara noastră.

Dreptul la domiciliu și reședință conform noului Cod Civil Român:

Art. 86 alin. (1) “Cetățenii români au dreptul să își stabilească ori să își schimbe în mod liber, domiciliul sau reședința, în țară sau în străinătate, cu excepția cazurilor anume prevazute de lege.

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă în același timp decât un singur domiciliu și o singură reședință, chiar și atunci când deține mai multe locuințe.”

Definiția domiciliului conform art. 87: “Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde acesta declară că își are locuința principală.”

În ceea ce privește reședința, noul Cod Civil precizează, conform art. 88, că “Reședința persoanei fizice este locul unde își are locuința secundară.”

Când vă stabiliți domicilul în străinătate vi se retrage CI (cartea de identitate), se anulează.

  • domiciliu înseamnă ședere pe durată nedeterminată
  • rezidența înseamnă șederea pe durată determinată

Nu există domiciliu temporar, așa cum nu există rezidență permanentă.

Domiciliul este permanent iar rezidența temporară

Statutul de CRDS-ist se obține la cerere, în România sau la sediile consulatelor, după ce s-a obținut din partea autorităților statului în care vă stabiliți, aprobarea / permisiunea pentru asta – atunci se înscrie în pașaport mențiunea „Titularul acestui pașaport are domiciliul în străinătate”. Și vi se retrage CI care certifică existența domiciliului în România.

În concluzie, avem în prezent situația destul de răspândită, în care un cetățean român domiciliază în afara țării, pe teritoriul Uniunii Europene iar la expirarea termenului de valabilitate a Cărții de Identitate acesta este pus în situația de a da o declarație falsă din care să reiasă că domiciliază în țară, ca să-și poată reînnoi actul de identitate.


Toti românii din diaspora au în casa TV românesc. Tu?
dolce telekomStai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /


În acest context retragerea cărților de identitate cetățenilor români care domiciliază într-un alt stat membru UE este un abuz din moment ce în lipsa acestui document cetățeanul este obstrucționat în exercitarea unor drepturi în țara lui de origine sau îi sunt chiar restrânse anumite drepturi cetățenești și că de lege ferenda, această problemă ar trebui reevaluată de către legislativ dacă nu cumva mai înainte, Curtea Constituțională nu va fi sesizată și pusă în situația de a se pronunța asupra unei excepții de neconstituționalitate.

De reținut este și faptul că în majoritatea statelor UE nu se face distincție între termenul de rezidență și cel de domiciliu, semnificația celor doi termeni fiind asemănătoare. În fapt, și la noi, termenul de reședință derivă din rezidență, iar Dex-ul stabilește că primul din sensurile termenului rezidență este acela de “reședință, sediu, domiciliu”, iar cel de-al doilea sens este “dreptul și starea persoanei care se stabilește într-o țară străină ca rezident”. De fapt, rezident nu este altceva decât cetățeanul străin care domiciliază temporar într-o țară străină, chiar dacă acest drept este condiționat.

„O soluție mult mai simplă credem că ar fi fost, de exemplu, înscrierea mențiunii de “cetățean român cu domiciliul în străinătate” chiar pe Cartea de Identitate în loc de „forțarea” persoanelor în cauză să dețină un pașaport din moment ce acest document nu mai este obligatoriu sau util în UE și nici în țară nu este considerat de multe ori ca fiind un act valid de identitate pentru cetățenii români. În aceste condiții, vechiul domiciliu din România ar putea deveni reședință (locuința secundară) pentru persoana în cauză și ar putea chiar să rămână stipulat în C.I. Acest lucru ar ajuta mult autoritățile, având astfel o evidență clară atât a domiciliului din străinătate, cât și a celui din România (care devine astfel reședință) și toate acestea în baza aceluiași act de identitate. Pașaportul cu mențiunea CRDS ar putea să rămână ca soluție numai pentru cei care domiciliază în afara UE, deși chiar și pentru aceștia prezintă anumite dezavantaje pe perioada șederii lor în România. Ca dovadă a domiciliului din străinătate se poate procura documentul oficial pe care statul respectiv îl emite cetățenilor respectivi și pe care aceștia sunt chiar obligați să-l solicite în cazul în care șederea lor pe teritoriul statului respectiv se prelungește peste un anumit termen” este de părere juristul Marius Florian Dan.

Materialul complet aici

Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook.

Masuri urgente in sprijinul celor care lucreaza ca Autonom in Spania

autonom

  • O lege mult așteptată de toți cei care lucrează în regim de Autonom în Spania, mulți dintre ei români: „legea de reformă urgentă pentru lucrătorii autonomi” (Ley de Reformas Urgentes del Trabajo Autónomo), a fost adoptată astăzi de parlamentul spaniol.

“Fără îndoială că măsurile prevăzute de legea adoptată astăzi vor face viața lucrătorului autonom ceva mai ușoară” este de părere Lorenzo Amor, președintele Asociación de los Trabajadores Autonomos (ATA), una dintre principalele asociații din sector.


Televiziune Românească prin Satelit / Barcelona / Spania
dolce telekomStai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /


“Este o lege care îmbunătățește protecția socială, condițiile oferite întreprinzătorului, care elimină parte dintre piedicile existente și ușurează activitatea autonomilor” spune președintele ATA.

Prevederile legii aprobate astăzi afectează un mare număr de lucrători români, 34.053 erau înscriși în RETA la începutul lunii Iunie 2017. Numărul total al autonomilor străini era de 140.275, conform datelor publicate de una dintre centralele profesionale spaniole.

Măsuri aprobate:

Legea intră în vigoare imediat după publicarea în monitorul oficial, mai puțin unele prevederi pentru care se fixează data de 1 Ianuarie 2018, din motive fiscale.

Măsuri pentru Intreprinzători (autonomi)

  • Se mărește numărul de situații în care se aplică taxa redusă de 50 de euro pentru noii autonomi sau pentru aceia care nu au mai avut această calitate. Intră în vigoare la 1 ianuarie 2018.
  • Se va putea opta din nou pentru taxa forfetară redusă după 3 ani de la ultima înregistrare ca autonom.
  • Avantaje pentru persoanele cu o formă de handicap. Intră în vigoare la 1 ianuarie 2018.
  • Se prelungesc până la 24 de luni bonificațiile la plata taxelor de autonomo. Următoarele 6 luni după primele 12 bonificația este de 50% iar ultimele 6 de 30%. Intră în vigoare la 1 ianuarie 2018.

Măsuri Fiscale:

  • Se reduc penalizările pentru întârzierea la plată pentru Seguridad Social la jumătate, trec de la 20% la 10% în prima lună. Se aplică de la 1 ianuarie 2018.
  • Se vor putea deduce 30% din cheltuielile de utilități, apă, curent, telefonie (doar dacă lucrează de acasă). Intră în vigoare de la 1 ianuarie 2018.
  • Se vor putea deduce 26,67 euro zilnic din IPRF pentru cheltuieli cu mâncarea, când afectează activitatea în Spania. Pentru lucrări în străinătate suma care se poate deduce din impozit este de 48 euro. Intră în vigoare la 1 ianuarie 2018.

Măsuri referitoare la plăți către Hacienda

  • Autonomul va plăti doar din ziua în care se înscrie în RETA, nu toată luna întreagă ca până acum. Intră în vigoare de la 1 ianuarie 2018.
  • Se poate înscrie sau renunța la statutul de autonom de trei ori pe parcursul unui an calendaristic. Intră în vigoare la 1 ianuarie 2018.
  • Autonomul va putea avea 100% din pensie și va putea continua să lucreze dacă are cel puțin un angajat.

Recunoașterea accidentelor ‘in itinere’ (pe drumul înspre sau dinspre locul de muncă) pentru profesionalii autonomi cu condiția ca locul de muncă să nu coincidă cu domiciliul personal este una dintre prevederile mult așteptate ale prezentei legi.

mai multe aici

 

Intrarea in tara fara documente sau cu document expirat

documente

La graniță te poți prezenta pentru a intra în țară indiferent dacă nu ai documente de identitate valabile sau dacă acestea sunt expirate. Autoritățile vor permite intrarea în țară a cetățenilor români după verificări specifice fără să aplice nicio sancțiune pentru lipsa documentelor de identitate la accesul pe teritoriul țării.

Astfel, la întoarcerea pe teritoriul României, în conformitate cu art 29 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, polițiștii de frontieră vor permite intrarea pe teritoriul României a cetățeanului român care se legitimează cu un document de călătorie emis de autoritățile competente române, a cărui valabilitate a încetat, după efectuarea verificărilor corespunzătoare în evidențele specifice, cu privire la identitatea și cetățenia titularului.


Publicitate
dolce telekomStai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /


În acest caz, durata verificărilor efectuate nu poate depăși 24 de ore din momentul prezentării solicitantului în punctul de trecere a frontierei.

În cazul în care persoana care se prezintă în punctul de trecere a frontierei pentru a intra pe teritoriul României declară că este cetăţean român, dar nu posedă documente eliberate de autorităţile române, valabile sau expirate care să ateste identitatea acesteia, deci nu posedă nici un fel de document, organele poliţiei de frontieră trebuie să efectueze în cel mai scurt timp posibil verificările necesare pentru stabilirea identităţii şi cetăţeniei persoanei respective.

Organele poliţiei de frontieră sunt obligate să permită intrarea pe teritoriul României persoanelor respective, de îndată ce stabilesc identitatea acestora, precum şi faptul că sunt cetăţeni români.

În funcţie de intervalul de timp necesar pentru efectuarea verificărilor corespunzătoare de către organele poliţiei de frontieră, persoana poate fi cazată, cu acordul acesteia, într-un spaţiu special amenajat în incinta punctului de trecere a frontierei, pus la dispoziţie de administratorul acestuia.


Publicitate
digimobil


Pentru orice dubiu sau întrebări, vă rugăm să contactați Poliția de Frontieră Română la următoarele date de contact:
– pentru informații: 021.9590
– alte probleme: 021 316 25 98 sau 021 318 25 98
– e-mail: pfr@igpf.ro

Atenție!

În caz de documente expirate sau în absența acestora, vi se poate refuza îmbarcarea de către companiile de transport, puteți fi opriți pe drum de organele de control și supuși la verificări, sau vi se poate refuza trecerea la alte puncte de trecere a frontierei din alte state.

De aceea, pentru o călătorie liniștită și fără probleme, vă recomandăm să verificați din timp termenul de expirare a documentelor de călătorie și să vă adresați consulatelor românești din străinătate, în vederea eliberării unui titlu de călătorie care vă va permite o călătorie liniștită și fără probleme.

Regimul calatoriei minorilor peste granite – acordul parintilor

calatoria minorilor

În România, regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate este reglementat de Legea 248 din 2005. Astfel, conform acestei legi, minorul cetățean român se va putea deplasa în afara țării însoțit de ambii părinți, iar în cazul în care deplasarea urmeză a fi efectuata doar împreună cu unul dintre părinti, va fi necesar acordul scris al celuilalt părinte, liber exprimat in fața unui notar public care va întocmi în acest sens un înscris notarial (declaratie).

Această prevedere destul de restrictivă care figurează în acest act normativ a produs de-a lungul timpului extrem de multe situații neplăcute cetățenilor români rezidenți în afara țării, în sensul că, atunci când minorii călătoreau în Romania doar cu unul dintre părinți, celalat părinte trebuia sa meargă la oficiile consulare ale Romaniei sau la notarii din țările de reședință pentru a solicita întocmirea acestor documente fără de care minorul nu ar fi putut avea permisiunea de a ieși din România pentru a se întoarce în țara de reședință, în ciuda faptului ca locuia de fapt într-un alt stat.

digi dolce focus 2017

La începutul lunii octombrie a anului 2016, a intrat în vigoare Legea nr. 169/2016 prin care au fost aduse modificări și completări Legii nr. 248/2005. Printre modificările și completările aduse legii se numără și cea care simplifică foarte mult regimul călătoriilor în străinătate a minorilor cetățeni români.

Conform noii legi declarația celuilalt părinte nu va fi necesară dacă deplasarea minorului urmeaza să se efectueze către țara unde acesta are domiciliul sau reședința, lucru ce trebuie demonstrat în momentul controlului de trecere a frontierei cu ajutorul documentelor de ședere în tara către care urmeaza a se deplasa. Astfel, la articolul 30, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (61), cu următorul cuprins:

“(61) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b) şi d), declaraţia celuilalt părinte, declaraţia ambilor părinţi sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredinţat minorul, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească, a părintelui supravieţuitor sau a reprezentantului său legal, privind acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate la ieşirea din România, nu este necesară atunci când minorul cetăţean român cu domiciliul sau reşedinţa în ţara de destinaţie se deplasează însoţit în condiţiile prezentului articol, în această ţară”

Aceste documente trebuie sa fie valabile. Prin urmare, a fost introdusă o prevedere de lege care cu siguranță era necesară de foarte mult timp și care era asteptată de majoritatea românilor rezidenți în afara granițelor țării.

Trebuie stiut faptul că, dacă deplasarea minorului cu unul din părinți se face către un alt stat și nu către statul unde minorul își are domiciliul sau reședința, atunci se vor aplica prevederile Legii 248/2005, în sensul că, pentru ieșirea din România, va fi nevoie de acordul ambilor părinți, așa cum era înainte de intrarea în vigoare a Legii 169/2016. Acesta este un aspect foarte important pentru că este necesar să se facă distincția între condițiile care se cer a fi îndeplinite în cazul deplasării minorului către statul unde are domiciliul sau reședința legală și cele care se cer a fi îndeplinite în cazul deplasării într-un stat diferit de cel în care acesta domiciliaza sau are resedinta legala.

Ca o concluzie se poate afirma că, în ceea ce privește regimul liberei circulații în străinătate a minorilor cetățeni români care au domiciliul sau reședința legală în afara granițelor țării, Legea 169/2016 a adus beneficii românilor care locuiesc în afara țării și care au copii minori, în sensul simplificării procedurii de ieșire din România a acestor minori cetățeni români.

Ingrid Hodivoianu

ingrid hodivoianu

Carnet de conducere in Spania – Cum se obtine

carnet spania

În acest articol vom vorbi despre schimbările legislative în vederea obţinerii permisului de conducere de către românii cu reşedinţa în Spania şi ce se poate face cu permisele obţinute în România înainte şi după 19 ianuarie 2013. Această dată este data limită când a fost transpusă Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2006/126/CE, normă care reglementează permisul de conducere unic pentru Statele membre ale Uniunii Europene.

satelit televizor

A. Românii cu reşedinţa în Spania dinainte sau după ianuarie 2013, dar cu permisul de conducere obţinut în România înainte de această dată, nu trebuie să facă nimic în această privinţă. Aceste permise de conducere sunt valabile până la data expirării, când va trebui să le reînnoiască în baza legislaţiei spaniole; deci se poate circula cu ele fără nici o problemă.

B. Cetăţenii români cu reşedinţa în Spania – posesori ai certificatului de înregistrare NIE – pentru a putea obţine permisul de conducere, vor trebui să susţină examenele în Spania. În cazul în care au făcut şcoala de şoferi şi s-au examinat în România după data de 19 ianuarie 2013, vor fi sancţionaţi de către Poliţia spaniolă. Pentru a evita acest lucru, va trebui prezentată o cerere de înscriere în Registrul Conducătorilor Auto (Registro de Conductores e Infractores) de la Sediul Central de Trafic Rutier din zona de reşedinţă.

IMPORTANT: Pentru a evita probleme, în special amenzi, dacă locuiţi în Spania, trebuie să obţineţi permisul de conducere în această ţară, NU în România.

Sperăm că v-au fost utile aceste informaţii şi în caz de nevoie, ne puteţi contacta.

Av. Nadia Irina Fundăţeanu

Efica Abogados, tel: 635 954 632. www.eficabogados.com

Nationalitatea spaniola – proceduri si costuri

nationalitatea spaniola

Proceduri si costuri pentru a obtine nationalitatea spaniola

După atâţia ani plecat de acasă, românul a reuşit să se relaţioneze, să se integreze şi să-şi pună amprena în societatea – gazdă. Cum încă în propria ţară nu există perspective de un trai bun, românul decide să renunţe la cetăţenia sa (dat fiind faptul că nu există acord de dublă cetăţenie între statul Român şi cel Spaniol), pentru a o solicita pe cea a statului care i-a oferit un viitor.

Pentru a putea solicita naţionalitatea spaniolă trebuiesc îndeplinite următoarele condiţii:

  • Rezidenţa legală în Spania de minim 10 ani
  •  1 an în cazul celor născuţi în Spania
  •  1 an pentru cei căsătoriţi cu cetăţean spaniol
  •  1 an şi pentru Soţ văduv de cetăţean spaniol

De pe data de 15 octombrie 2015, în vederea legii 19/2015 din 13 iulie, pentru a putea cere nationalitatea spaniola trebuie să plătiţi o taxă de 100€ şi să promovaţi două examene la Institutul Cervantes: unul de cunoştinţe constituţionale şi socioculturale, iar altul de limba spaniolă.

satelit televizor

În general, actele necesare pentru a iniţia dosarul sunt:

  • Cerere tip
  •  Dovada de plată a taxei
  • Certificatul de înregistrare de cetăţean comunitar
  • Paşaportul în vigoare
  •  Certificat de naştere tradus şi cu Apostila de la Haga
  • Cazierul tradus şi cu Apostila de la Haga
  • Certificatul de căsătorie în cazul în care sunteţi căsătorit; dacă sunteţi căsătorit cu un cetăţean spaniol: certificatul de naştere al acestuia şi certificat de la primărie din care să reiasă că locuiţi împreună – Certificado de Convivencia
  • Certificatul de domiciliu „empadronamiento”
  • Dacă aveţi copii minori, certficatele de naştere ale acestora.

Sperăm că v-au fost utile aceste informaţii şi în caz că aveţi nevoie de consultanţă juridică, ne puteţi contacta.

Avocat Nadia Irina Fundăţeanu

Efica Abogados,
tel: 635 954 632
www.eficabogados.com

Casatoria in Spania – Urmează să te căsătoreşti, ai nevoie de acte

Casatoria in Spania

Suntem întrebaţi, atât la redacţia revistei RoBarna cât şi la birourile Efica Abogados, despre ce documente sunt necesare pentru ca cetăţenii români să poată celebra casatoria in Spania, ţara unde îşi au domiciliul în momentul de faţă.

Există mai multe posibilităţi de a se încheia o căsătorie:

  1.  La Registrul Civil din localitatea unde are rezidenţa unul dintre viitori soţi.
  2.  La Biserică.
  3.  Prin intermediul Consulatelor Româneşti din Spania. Aici precizez faptul că viitorul soţ cetăţean român trebuie să aibe domiciliul sau reședința în circumscripția consulară a misiunii diplomatice ori a oficiului consular respectiv.
  4.  În Spania există posibilitatea ca cuplurile să se înscrie în registrul de parteneri conjugali din provincia / comunitatea autonomă unde au reşedinţa.

În continuare vă voi enumera documentele necesare cetăţeanului român pentru a depune cererea în vederea încheierii căsătoriei la Registrul Civil spaniol, dat fiind faptul că este modalitatea cel mai des întâlnită:

  •  Documentul de identitate (paşaport / carte de identitate) în vigoare.
  •  Certificatul de naştere recent care trebuie tradus şi legalizat.
  •  Certificatul de empadronare (viza de flotant).
  •  Certificatul de dovada a stării civile (necăsătorit, divorţat, văduv etc.).

Cu toate aceste documente se iniţiază dosarul pentru oficierea căsătoriei.

În cazul căsătoriei cu un cetăţean spaniol, veţi fi chemaţi atât de la Registrul Civil cât şi de la Poliţia Naţională în vederea realizării unui interviu personalizat. Acest lucru se întâmplă în scopul evitării căsătoriilor de convenienţă.

De puţin timp, Ministerul Afacerilor Externe a pus la dispoziţia cetăţenilor români aflaţi în străinătate un portal pentru a înregistra în registrele de stare civilă română certificatele de căsătorie străine.

Sperăm că v-au fost utile aceste informaţii şi în caz de nevoie, ne puteţi contacta.

Avocat Nadia Irina Fundăţeanu
date de contact aici: Efica Abogados

Scoaterea copiilor peste graniţe Ce trebuie să ştim

scoaterea copiilor

A început sezonul de vacanţe iar călătoriile înspre şi dinspre ţară sunt frecvente. România, Spania precum şi ţările prin care tranzităm pe parcursul călătoriei fac parte din Comunitatea Europeană iar buletinul sau paşaportul românesc au puterea să ne facă călătoria lipsită de emoţii, putem călători fără multe restricţii. În acelaşi timp însă atât România cât şi Spania au legi proprii de care trebuie să ţinem cont atunci când ne planificăm călătoriile.

O publicaţie aragoneză (Spania) s-a făcut ecoul nemulţumirilor unor conaţionali care s-au văzut în situaţia de a-şi altera programul vacanţei pentru că erau în imposibilitatea de a se întoarce din ţară cu copiii minori. Publicaţia spaniolă a titrat: „Rumanía dificulta el regreso a España de los menores nacidos aquí con doble nacionalidad” (România interzice întoarcerea minorilor născuţi în Spania cu dublă naţionalitate) în goana după titluri senzaţionale, făcându-se ecoul reclamaţiilor unor membri ai comunităţii româneşti din Spania.

Legea românească este clară: minorul neînsoţit de ambii părinţi are nevoie de procură din partea părintelui care lipseşte. Legea spaniolă este la fel de clară şi spune exact acelaşi lucru; de asemenea minorul născut în România dintr-un părinte român şi unul spaniol are nevoie de o procură eliberată la consulatul spaniol din România dacă va călători doar cu părintele român.

Publicaţia îl citează pe domnul Gheorghe Cocoşel, preşedinte al Asociaţiei ProRumania din Calatayud (Zaragoza) care este de părere că „până la împlinirea a 18 ani minorul nu trebuie să se hotărască pentru o naţionalitate sau alta” iar minorul ar trebui să fie considerat cetăţean spaniol şi nu poate fi împiedicat să călătorească”.

Am cerut părerea reprezentantului consular din Barcelona şi am primit următorul răspuns: „articolul 30 alineat 1 litera b,  a  legii 248/2005 actualizată, este foarte clar în această privinţă, cerând ca persoana care călătoreşte cu minorul (unul dintre părinţi sau o terţă persoană) să prezinte o declaraţie de acord din partea celuilalt părinte sau a părinţilor. Referitor la afirmaţiile legate de alegerea cetăţeniei acestea nu au nicio relevanţă, inclusiv Spania impune aceleaşi reguli, conform art. 645, al. 1, lit. c din Noul Cod Civil spaniol” precizează Dna. Consul General Geanina Boicu.

Pe această temă am publicat acum câtva timp opinia unui specialist în domeniul legal care ne sfătuieşte să ne informăm înainte de a întreprinde o călătorie cu un minor, pentru a evita neplăceri izvorâte din ignoranţă sau neatenţie. Codul civil spaniol are prevederi similare iar prevederile în materie de siguranţa minorilor credem că trebuie să fie politică de stat. Lamentările ulterioare nu ajută pe nimeni şi la nimic iar faptul că presa spaniolă are ocazia să folosească astfel de situaţii pentru a pune România într-o lumină proastă, total gratuit în cazul acesta, nu face comunităţii româneşti nici un favor.

O să fiţi de acord cu mine dacă spun că prefer ca poliţia de frontieră spaniolă sau română să nu permită tranzitul unor minori cu situaţia neclară decât ca unul singur să fie victima unei reţele de traficanţi de copii.

 

Înregistrarea schimbării de stare civila la timp – O prioritate

stare civila

Voi începe insistând în faptul că este esenţial să înregistraţi orice fel de schimbare de stare civila efectuată în Spania, la oficiile consulare sau pe teritoriul României. De ce subliniez acest lucru? Vă voi relata o mică istorie recentă care sigur vă va ajuta să înţelegeţi insistenţa mea.

A venit la birou o doamnă Y, cu cartea de identitate expirată, divorţată în Spania de câţiva ani. Nu şi-a pus problema că fiind cetăţean român hotărârea de divorţ pronunţată în Spania trebuia înscrisă în ţară sau la consulat. Tot acolo se face stabilirea numelui de familie a doamnei proaspăt divorţate. Nu pare important, se poate trăi şi cu numele fostului soţ. Doar că din relaţia pe care o are cu noul partener are fericirea să aibă un copil caruia îi trebuie un certificat de naştere. Iar în momentul acesta devine importantă înscrierea certificatului de divorţ şi schimbarea numelui mamei copilului. Este o situaţie poate pentru mulţi „ciudată” şi asta pentru că nu au fost puşi în faţa unei astfel de experienţe dar realitatea este că întâlnesc destul de des aceste circumstanţe.

În primul rând trebuie să cerem înregistrarea în România a divorţului pronunţat în străinătate împreună cu o renunţare expresă a numelui de familie şi revenirea la numele de fată. Într-un articol viitor ne vom opri asupra circumstanţelor iniţierii demersurilor de divorţ / separare legală.

Ulterior se va cere renovarea cărţii de identitate în România, cu noile date de stare civilă şi numele de familie.

Va trebui să mergem şi la Registrul Civil spaniol unde s-a înregistrat naşterea copilului ca să modificăm numele de famile al mamei.

Şi în ultimul rând putem merge la Oficiul Consular pentru a înregistra naşterea copilului.

Sunt demersuri care durează dar în cele din urmă am reuşit atât renovarea documentului de identitate al mamei cât şi înregistrarea noului născut în cadrul Consulatului Român.

Sperăm că v-au fost utile aceste informaţii şi în caz de nevoie, ne puteţi contacta.

Av Nadia Irina Fundăţeanu /Efica Abogados, tel: 635 954 632

Omologarea Diplomelor Universitare în Spania

omologare diploma

În Regatul Spaniei, procedura pentru omologare și/sau echivalare a diplomelor de absolvire a unei instituții de învățmânt superior este reglementată prin Decretul Regal 967/2014 și intră în atribuțiile Ministerului Educației, Culturii și Sportului, prin Direcția Generală de Politică Universitară.

Diferenţa între Omologare şi Echivalare

Omologarea reprezinta recunoașterea oficială a echivalenței titlului universitar străin cu un titlu universitar oficial spaniol. Omologarea conferă diplomei străine, de la data la care se produce și se eliberează adeverinta de recunoastere, aceleasi efecte juridice, atât din punct de vedere academic cât și profesional, ca titlul universitar spaniol cu care se omologhează, pe întreg teritoriul național, în conformitate cu legislația în vigoare.

Echivalarea (Verificarea nivelului de pregătire echivalent) în niciun caz nu presupune omologarea titlului universitar și nici recunoasterea sa în alte scopuri în afară de cel de a urma cursuri de master sau doctorat. Efectuarea echivalării este astfel o cerință obligatorie pentru a se putea solicita admiterea la cursurile oficiale de master sau doctorat, dar nu presupune acceptarea propriu-zisă la aceste cursuri.

Procedura de urmat pentru Omologarea Diplomei

Pașii care trebuie urmați în acest scop sunt: completarea solicitării ( se va face și o fotocopie a acesteia ), achitarea unei taxe corespunzatoare tipului de solicitare ( se foloseste Formularul 790 ) și depunerea dosarului la autoritatile competente în acest sens.

Conţinutul dosarului:

Pe lânga cele enunțate anterior, dosarul va trebui să conțină următoarele documente:

  •  copie conforma cu originalul ( compulsada ) a documetului care probează identitatea solicitantului și naționalitatea acestuia ( DNI, NIE, pașaport )
  •  copie conformă cu originalul a diplomei a cărei omologare/ echivalare se solicită;
  •  copie conformă cu originalul a foii matricole/ a suplimentului la diplomă din care trebuie să rezulte durata studiilor, materiile studiate și numărul de ore pentru fiecare dintre ele;

În cazul echivalării trebuie să fie menționat și numărul total de ore de curs.

  • acreditarea competențelor lingvistice necesare pentru exercitarea în Spania a respectivei profesii reglementate ( cerință aplicabilă doar în cazul procedurilor de recunoaștere profesională ).
  • traducerea oficială corespunzătoare a tuturor actelor de studii.

Toate documentele enumerate sunt obligatorii pentru inițierea procedurii.

Posterior depunerii dosarului, dacă se va considera necesar, vor fi solicitate documente adiționale, cum ar fi programele analitice ale materiilor cursate pe perioada școlarizării. În momentul depunerii documentelor trebuie să fie prezentate copiile conforme cu originalul sau copii simple ale documentelor care se vor certifica pe moment de către funcționarul care primește și înregistrează solicitareea.

Instituțiile abilitate să constate conformitatea fotocopiilor cu originalul sunt:

  •  Delegațiile și Subdelegațiile Guvernului;
  •  Ministerul Educatiei, Culturii și Sportului
  •  Ambasadele și Consulatele Regatului Spaniei
  •  Notarii

În toate aceste cazuri pentru a se putea realiza certificarea conformității cu originalul trebuie să fie prezentat documentul original.

Toate documentele enumerate mai sus trebuie sa îndeplinească o serie de condiții:

  •  Trebuie să fie oficiale și să fie eliberate de către autoritățile abilitate;
  •  Trebuie să fie însoțite de traducerea oficială (TRADUCCIÓN JURADA) în limba spaniolă.

Trebuie știut faptul că, dacă pentru țările din afara UE și a Spatiului Economic European și Elvetia este necesară legalizarea prealabilă a documentelor ( a actelor de studii ), pentru țările membre UE cerința legalizării este suprimată.

În ceea ce privește traducerile, așa cum am menționat, ele trebuie realizate de către un traducător oficial acreditat în Regatul Spaniei (Traductor – Intérprete Jurado), în conformitate cu Dispoziția Adiționala nº. 16 din Legea 2/2014 din 25 martie.

Pentru orice alte detalii sau pentru efectuarea traducerilor actelor menționate anterior, ne puteți găsi la biroul nostru din Barcelona, calle Sant Joan de la Salle, nr. 35 (lânga Consulatul General al României), la telefon 662.112.606 sau la adresa de e-mail traduromspa@hotmail.com.

Ingrid Hodivoianu

Minor născut în Spania: este cetăţean spaniol?

minor nascut in spania

Minor născut în Spania

De multă vreme numeroşi români suntem plecaţi şi stabiliţi prin diferite părţi ale Europei. Ne adaptăm la noile condiţii de viaţă, ne integrăm, poate mai repede decât persoane de alte naţionalităţi, iar mulţi dintre noi chiar întemeiăm familii mixte.

diaspora startup

În continuare vom dedica acest spaţiu familiilor atât de români cât şi mixte cu copii născuţi în Spania. În momentul când vine pe lume noul membru al familiei trebuie luate în seamă mai multe circumstanţe:

  1. Naşterea va trebui înregistrată la Registrul Civil unde aveţi domiciliul.
  2. În termen de pâna la şase luni trebuie să solicitaţi înscrierea certificatului de naștere în registrele de stare civilă românești la Consulatul României din zona unde vă aflaţi pentru a putea dobândi certificatul de naştere românesc. Vă recomand până la şase luni, dat fiind faptul că este un demers gratuit. După termen de şase luni se va face cu plată.
  3. După emiterea certificatuli de naştere românesc, puteţi cere şi eliberarea unui paşaport pentru minor. Astfel puteţi călători fără nici o problemă în afara Spaniei.

Este bine de ştiut că, un copil nou născut are cetăţenie spaniolă doar dacă unul dintre părinţi este cetăţean spaniol. Deci va putea dobândi acte de identitate spaniole doar dacă este cetăţean spaniol. În cazul în care părinţii sunt români sau român şi altă cetăţenie, noul născut nu este cetăţean spaniol.


Toti românii din diaspora au în casa TV românesc. Tu?
dolce telekomStai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /


Insist asupra faptului că înregistrarea naşterii copilului este utilă, pentru că anii trec, şi situaţia familei se schimbă. De anumite ori chiar în rău. Părinţii se despart, abandonează familia, unul dintre ei nu mai este de găsit, iar minorul se va afla într-o situaţie „fără temei legal”. Iar procedura pentru înregistrarea naşterii minorului în România va fi costisitoare si lungă.

Sperăm că v-au fost utile aceste informaţii şi în caz de nevoie, ne puteţi contacta.

Av. Nadia Irina Fundăţeanu /Efica Abogados, tel: 635 954 632

Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook.

NIE Certificatul de Rezidenţă – Foaia Verde

nie certificatul de rezidenta

Cetăţenii români care vin să locuiască în Spania pe o perioadă de peste trei luni, trebuie sa se solicite înscrierea în Registrul Central al Cetăţenilor Străini de la Comisariatul de Poliţie din zona unde s-au stabilit. În primul rând vi se va înmâna o foaie albă unde va apărea numărul dvs. de NIE (Număr de Identificare a Străinilor). Această foaie NU acreditează rezidenţa în Spania.

Pentru a putea fi beneficiari de „Foaia Verde” în fiecare caz va fi nevoie să aveţi cu dvs. paşaportul sau cartea de identitate în vigoare, empadronamiento (viza de flotant-înregistrarea la primăria locală), taxa plătită şi formularul de cerere.

A) În cazul desfăşurării unei activităţi lucrative pentru un angajator este necesar să se realizeze de către acesta, afilierea şi înscrierea la sistemul de securitate socială spaniol. Trebuie să prezentaţi comunicarea contractului în sistemul de securitate socială.

B) În cazul desfăşurării unei activităţi lucrative pe cont propriu este necesar să aveţi la dvs. înscrierea la Administraţia Financiară ca plătitor de impozite pentru activităţi economice şi înscrierea în Regimul Special al Lucrătorilor Autonomi la Trezoreria Generală a Securităţii Sociale. Anumite administraţii publice, cum este cazul Comisariatului din Valencia, pot cere dovada plăţii a trei luni de contribuţii ca Lucrător Autonom.

C) În situaţia cetăţeanului român cu resurse suficiente va trebui să faceţi dovada veniturilor şi a unei asigurări medicale complete care să acopere toate riscurile în Spania.

D) În situaţia studenţilor va trebui să se prezinte dovada înmatriculării la studii, cardul de sănătate european sau o asigurare medicală privată şi dovada resurselor materiale suficiente.

E) Iar în cazul membrilor familiei cetăţeanului român rezident în Spania (care trebuie să îndeplinească una dintre condiţiile expuse mai sus şi să se prezinte documentele acestuia) se va aporta documentul de identitate în vigoare, certificatul de căsătorie actualizat (pentru soţ/soţie), sau certificatul de naştere (pentru copiii minori), traduse şi cu Apostila de la Haga (în cazul în care sunt certificate plurilingve, nu este nevoie de traducere şi nici de Apostilă). Când minorul este născut în Spania, aveţi nevoie de livretul de familie.

Sperăm că v-au fost utile aceste informaţii şi în caz de nevoie, ne puteţi contacta.
Av Nadia Irina Fundăţeanu /Efica Abogados
tel: 635 954 632

Centre Comunitare in Diaspora – Legea nr. 86/2016 privind înfiinţarea lor

Centre Comunitare in Diaspora

Legea privind înfiinţarea de Centre Comunitare în Diaspora propusă de PNL şi aprobată de cele două Camere ale Parlamentului a fost promulgată de Preşedinte la începutul lunii mai, începând să producă efecte juridice în 07 iunie 2016.

Încă nu este operaţională, guvernul având la dispoziţie 90 de zile să stabilească şi să facă publice normele de aplicare.

Subiectul ne interesează pe toţi iar motivul pentru care precizăm toate aceste date şi pentru care publicăm integral textul legii este că avem speranţa că guvernul va respecta termenul impus de lege şi nu va amâna ‘sine die’ aplicarea ei, ca în cazul multor altor măsuri în decursul anilor. Nu mă refer aici la acest guvern sau altul anterior, pentru noi e unul singur şi ne aşteptăm să aplice legea aceasta.

Recentele tentative de schimbare a situaţiei raportării la Diaspora -pe care le salutăm dealtfel- vor avea rezultatele aşteptate numai dacă vor fi însoţite de măsuri concrete; în sensul acesta înfiinţarea Centrelor Comunitare ar putea fi un real câştig pentru noi toţi, atât pentru cei care rămân în afara graniţelor cât şi pentru cei care plănuiesc să se întoarcă. Remarc totuşi că termenul de 90 de zile pentru definirea normelor de aplicare a legii este unul suficient dar nu şi necesar, departamentul MAE având în mod sigur capacitatea să stabilească regulamentul în doar câteva săptămâni şi eliminând astfel riscul unor previzibile amânări inutile datorate cine ştie cărei „instabilităţi” de o vară care se prefigurează fierbinte.


Legea nr. 86/2016

Art. 1.

Statul român are obligaţia de a lua măsuri menite să asigure o bună reprezentativitate a românilor din afara graniţelor ţării la nivel de comunitate şi de a asigura coeziunea în cadrul acestora.
Art. 2.

(1) În vederea îndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 1, statul român asigură înfiinţarea unor centre comunitare româneşti în fiecare stat în care sunt înregistraţi la misiunile diplomatice ale României cel puţin 5.000 de cetăţeni români.

(2) Înfiinţarea centrelor comunitare româneşti se face în baza unei solicitări adresate Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, semnată de cel puţin o treime din cetăţenii români înregistraţi la misiunile diplomatice ale României din statul respectiv.

(3) Calitatea de membru al unui centru comunitar românesc se dobândeşte prin cerere adresată conducerii centrului comunitar românesc, cu condiţia înregistrării prealabile la misiunile diplomatice ale României din statul respectiv.
Art. 3.

Ministerul Afacerilor Externe, prin Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, este responsabil pentru înfiinţarea centrelor comunitare româneşti.
Art. 4.

Statul român, prin Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, pune la dispoziţia fiecărui centru comunitar românesc un sediu în care să îşi desfăşoare activitatea.
Art. 5.

(1) Centrele comunitare româneşti nu au personalitate juridică şi funcţionează în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

(2) Centrele comunitare româneşti au drept scop asigurarea coeziunii comunităţilor de români din afara graniţelor ţării, reprezentativitatea acestora, organizarea de proiecte şi programe cu caracter cultural, educativ şi artistic în scopul promovării realităţilor istorice, a tradiţiilor, a obiceiurilor, valorilor naţionale şi a identităţii lingvistice.
Art. 6.

(1) Structura organizatorică, regulamentul de organizare şi funcţionare, numărul de posturi, rolul şi atribuţiile, precum şi categoriile de personal ale centrelor comunitare româneşti se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor externe, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(2) Centrele comunitare româneşti beneficiază de sprijin financiar sau material pentru:
a) desfăşurarea acţiunilor, proiectelor şi programelor iniţiate;
b) achiziţionarea de manuale, cărţi de specialitate, cărţi de lectură sau alte publicaţii în limba română;
c) desfăşurarea unor cursuri educaţionale în limba română;
d) organizarea unor evenimente care au ca scop celebrarea principalelor evenimente naţionale sau religioase
e) organizarea unor ateliere cu caracter artistic, religios sau sportiv.

(3) Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni stabileşte la începutul fiecărui an bugetar cuantumul sprijinului financiar şi suma ce se alocă lunar fiecărui centru comunitar românesc pentru fiecare categorie de cheltuieli.

(4) Centrele comunitare româneşti se finanţează din următoarele surse:
a) bugetul Ministerului Afacerilor Externe;
b) donaţii, sponsorizări sau orice alte surse legal constituite.

Art. 7.

Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 8.

Guvernul României stabileşte normele metodologice de aplicare a prezentei legi în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Legale – De ce o legalizare cu Apostila de la Haga este o problemă şi ce nu ştim despre asta?

legalizare cu Apostila de la Haga

Una din problemele cu care se confruntă frecvent cetățenii români aflați pe teritoriul Regatului Spaniei atunci când au de demarat diverse proceduri legale și administrative este aşa numita legalizare cu Apostila de la Haga a documentelor emise de autoritățile române.

De ce acest tip de legalizare constituie o problemă?

Pentru că aceasta se poate obține doar din România, instituțiile cu atribuții exclusive în această direcție fiind Prefecturile, Camerele Notarilor și Tribunalele, iar căile legale pentru obținerea acestui tip de legalizare sunt, din păcate, puține. Practic, cetățeanul are la dispoziție doar câteva variante, și anume:

  1. Solicitarea legalizării cu apostila de la Haga prin intermediul oficiilor consulare (doar în cazul actelor emise de autoritățile administrației publice centrale și locale), procedură care durează maxim trei luni;
  2. Deplasarea titularului actului în România;
  3. Prin procură notarială, titularul împuternicind o altă persoană în acest scop;
  4. Prin împuternicire avocațiala;
  5. Folosind serviciile unor firme specializate, caz în care trebuie încheiat un contract cu acestea.

Din punctul de vedere al duratei până la obţinerea actului legalizat, varianta cea mai rapida – dar și cea mai puțin comodă – este cea a deplasării în România. În cazul în care se recurge la varianta împuternicirii unei persoane fizice sau a delegarii unei persoane juridice de aici, timpul de așteptare este de maxim 10 zile iar costurile pornesc de la 60 de euro, putând ajunge până la 90 de euro.

În cazul actelor emise de autoritățile administrației publice centrale și locale (certificate de naștere/căsătorie/deces, certificate de stare civila – Anexa nr. 9, certificat de cazier judiciar, adeverințe privind calitatea de asigurat, eliberate de Casele de Asigurări de Sănătate ale județelor, și alte acte din categoria mai sus menţionată ), există și alte variante de obținere a legalizării cu Apostila de la Haga despre care extrem de puțini cetățeni români au cunoștință și cărora nimeni nu le face publicitate.

Prima ar fi aceea că, în Instrucțiunea Ministerului Afacerilor Interne nr.82/2010 privind organizarea și desfășurarea activității de eliberare a apostilei pentru actele oficiale administrative, în Capitolul II, la Art. 6 punctul (2), litera b) se specifică foarte clar că “Aplicarea apostilei poate fi solicitată de: a). […], b). soțul/soția titularului actului ori de o ruda de până la gradul II cu titularul actului. […]”, caz în care este necesar să se facă dovada gradului de rudenie. Costul obținerii apostilei de la prefectură este de 25 RON, ceea ce înseamnă aproximativ 5,62 de euro la care se adaugă costul trimiterii documentului, care oscilează între 8 și 10 euro, depinzând de firma de curierat cu care se face expedierea. Se ajunge astfel la un total de 15 euro, timpul fiind același, de maxim 10 zile, în funcție de conexiunile firmei de transport.

O altă variantă, absolut legală, este aceea de a contacta personal o firmă din România, din orașul reședință de județ unde urmează a fi aplicată apostila, și de a solicita acesteia, în mod direct, efectuarea acestui serviciu. În acest caz, firma respectivă va trimite pe mail sau fax clientului formularul de contract pe care acesta urmează să îl încheie cu ei în vederea obținerii apostilei, formular pe care acesta îl va completa, îl va semna și îl va trimite împreună cu documentul pentru legalizare cu Apostila de la Haga, în Romania. Costurile în acest caz vor fi mult mai mici, pentru că acest serviciu se va achita la prețul pieței de servicii din România și nu la prețul pieței din Spania. Timpul, și în acest caz, va fi de aproximativ 10 zile calendaristice.

Trebuie menționat faptul că, în general, prefecturile eliberează apostila în aceeași zi în care se solicită acest lucru.

Iată, deci, că există și posibilități, economice, de obținere a apostilei. Totul este ca înainte de a demara orice acțiune în acest sens, să ne informăm temeinic pentru că doar așa putem evita să pierdem bani inutil.

Pentru orice detalii sau lămuriri suplimetare ne puteți contacta telefonic la numerele afișate mai jos sau ne puteți găsi la biroul nostru de pe strada Sant Joan de la Salle, nr. 35 din Barcelona (în imediata vecinătate a Consulatului General al Romaniei ).

Ingrid HODIVOIANU

Traductora – intérprete jurada de rumano

PIÑANA ABOGADOS

Servicii juridice si avocatura
Telefon: 662.11.26.06
E-mail: traduromspa@hotmail.com

Călătoria minorului

calatoria minorului

Aşa cum începusem să vorbim în articolul de săptămâna trecută, pentru a putea călători cu copii minori şi în funcţie de circumstanţele noastre personale, vom avea nevoie de anumite documente.

Călătoria minorului însoţit de unul dintre părinţi

În cazul în care călătoreşte doar unul dintre părinţi împreună cu copilul de naţionalitate română, acesta va trebui să prezinte Poliţiei de Frontiera următoarele documente: Paşaport sau Carte de Identitate individuală a părintelui însoţitor; Paşaport sau Carte de Identitate individuală a minorului; Înscris autentificat cu acordul celuilalt părinte privind: efectuarea călătoriei, statele de destinaţie şi perioada în care se desfăşoară călătoria. Dacă celălalt părinte este decedat, puteţi aporta certificat de deces, hotărâre judecătorească sau comunicare oficială de la oficiile consulare ale României în străinătate. Dacă celălalt părinte este declarat dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti, nu va fi nevoie de prezentarea acestui înscris. Important de ştiut că, atât declaraţia de dispariţie cât şi decăderea din drepturile părinteşti obţinute în Spania, trebuie înregistrate şi recunoscute de către Statul Român.

Călătoria minorului însoţit de o persoană desemnată

În situaţia în care minorul călătoreşte însoţit de către o altă persoană, aceasta va trebui să prezinte, pe lângă actele de identitate, cazierul judiciar şi o declaraţie autentificată a ambilor părinţi/sau a părintelui căruia i s-a acordat custodia unică (prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă), declaraţie prin care aceştia îşi dau acordul cu privire la efectuarea călătoriei în statul sau statele de destinaţie şi la perioada acestei călători.

Călătoria minorului neînsoţit de unul dintre părinţi

Atunci când minorul trebuie să călătorească singur, poate fi însoţit şi o persoană desemnată din cadrul unei companii de transport internaţional de persoane. Este necesară, în acest caz, prezentarea a unui document din care să rezulte calitatea de persoană desemnată de compania de transport internaţional a persoanei care însoţeşte minorul.

Toate aceste circumstanţe sunt cuprinse în Legea nr. 248/2005 „privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate” şi pe site