Pe scriitoarea Delia Oltea Rusu am descoperit-o citind-o online, pentru ca mai apoi să încep să întrezăresc şi persoana care poartă numele Delia Oltea Rusu. Când i-am cerut acordul pentru publicarea unui text care mi-a plăcut a fost de acord imediat, astfel că nu a fost o surpriză când a acceptat să-mi trimită din ţară cartea ei. Departe de România, văduvită de plăcerea de a putea răsfoi o carte scrisă în limba româna aveam sentimente amestecate despre momentul întâlnirii cu paginile cărţii.
De la primele pagini am ştiut că e de-a noastră, scrie despre ruptura plecatului, a celui care nu-şi găseşte locul între graniţe convenţionale, scrie despre noi. Pentru că ea, Delia Oltea Rusu, este una dintre noi, cei care trăim dintr-un milion de motive departe de ţară. Şi nu transmite amărăciune scrierea ei, personajul ei este bine protejat de coconul emigrantului român, e despre căutare.
Am rugat-o să ne spună despre ea:
Românii din diaspora au în casa TV românescStai informat, tine legătura cu țara / Tv prin satelit oriunde în Europa /
„- Am scris de când mă ştiu. În liceu participam la concursuri literare, scriam pentru reviste, participam la olimpiade. Am încercat o scurtă perioadă de timp şi în presă, dar nu mi-a plăcut să scriu sub cenzură. În Spania a fost ca o revelaţie, într-o zi m-am aşezat la calculator şi am început să scriu. Nu ştiam că va fi o carte, nu ştiam dacă este o scrisoare care mi se adresa mie, sau un simplu jurnal.
Puţine lucruri neştiute ar mai putea fi spuse despre mine, am spus totul în cartea care s-a publicat în România, în această primăvară. Poate doar faptul că şi eu, ca mulţi dintre cei aflaţi departe de casă, am sperat să-mi cresc copiii, iar apoi nepoţii, prin curtea în care eu şi părinţii mei am sădit primii pomi. Nu m-am văzut îmbătrânind în altă parte şi de fapt nici acum nu reuşesc să-mi forţez imaginaţia într-atât. Cu toate că plecările şi revenirile mele au fost decizii pe care le-am luat cu luciditate, nefăcând altceva decât să înfrunt realitatea dată, în acel moment din viaţa mea. Rămân însă, oriunde m-aş afla pentru a-mi înfrunta demonii, o simplă ardeleancă, venită dintr-un sat de la poalele Apusenilor, care va încerca mereu să respecte valorile neamului din care se trage, valori fără de care ar deveni un individ fără azimut şi fără busolă.
Sunt fiica unui basarabean, refugiat în condiţii extreme împreună cu fratele lui, departe de pământul în care şi-a îngopat mama, 4 fraţi şi o mare parte a familiei. Şi a unei timişorence, plecată şi ea de lângă familie, pentru a-l urma pe tatăl meu. M-am născut la Turda, unde m-am căsătorit şi am născut două fete. Urmănd o tradiţie nefastă a familiei din care mă trag, am plecat şi eu.
Când m-am întors în ţară, am început publicat pentru prieteni, pe Facebook. Între timp, jurnalul devenise o carte, avea aproape 200 de pagini. Acum este o carte, se intitulează „Sârme şi portocali” şi o puteţi cumpăra on-line, inclusiv în format ebook. Scriu pentru mine, în primul rând. Mă ajută să-mi clarific gândurile, să-mi ordonez amintirile, să-mi stabilesc priorităţile. Scriu pentru că-mi place, iar dacă vă place şi vouă, vă invit să mă urmăriţi!
...
Sursă Foto: Otilia Ţigănaş blog
Cartea a fost publicata in aprilie, 2015 la editura Herg Benet. Mai pot fi gasită cu articole şi pe Catchy, unde am pagina de autor.
