Actualitate – Pagina 6 – Revista de Barcelona

28/02/202028/02/2020

Personalitatea omului persistă și după moarte – Șerban Axinte

Laura Cătălina Dragomir pune întrebările care trebuie.

La Iași există „Festivalul Internațional de Literatură și traducere” chiar dacă vă vine greu de crezut, capitala nord-estului are o viață culturală vie.

Un astfel de festival, de asemenea calibru, impulsionează oamenii să vorbească mai mult despre literatură decât se întâmpla în trecut.

laura catalina dragomir — *Laura Cătălina Dragomir*

Parafrazându-l pe Amenabar, regizorul spaniol, cât durează cultura la Iași? Cine conferă demnitatea valorilor culturale, festivalul în sine sau mai există și alți factori?

Seban Axinte: Da, e adevărat, evenimentele culturale de amploare (cum este Festivalul Internațional de Literatură și Traducere) îți dau o anumită energie pentru creație.

Cu cât se ridică mai mult ștacheta valorii, cu atât interesul pentru literatură devine mai viu, mai prezent în viața oamenilor. Publicul nu mai este o entitate abstractă, ci prinde consistență, contur, devine corp animat de un suflet. Mai demult, nu aveam în vedere un anumit tip de cititor, el suferea de o anumită abstractizare. Nu am adoptat niciodată un comportament „autist” în creație, dar nici nu mă întâlneam prea des cu un feed-back prompt și de calitate. Și nu doar FILIT-ul e un stimulent, mai sunt și alte festivaluri sau „întâmplări” literare/ culturale de înaltă calitate. M-ai întrebat cât „durează” cultura la Iași. Aș spune că, în diferite forme, la diferite scări valorice ea e un continuum. Iașul nu e un oraș de provincie. Nu era nici înainte de a exista FILIT-ul, dar acum e cu adevărat un centru.

Se cade să-i amintim pe inițiatori și pe cei care duc tot greul: Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu, împreună cu echipa lor foarte mare. Trebuie spus că pe lângă angajații Muzeului Național al Literaturii Române – Iași, există și voluntarii FILIT. Dar în afară de acest festival, mai există în Iași o asociație culturală care reușește lucruri uimitoare în privința stabilirii unui contact direct între scriitori și public.

Această asociație poartă numele de ALECART și este înființată și condusă de soții Nicoleta și Emil Munteanu. Ce să zic? Sunt mândru că Nicoleta mi-a fost colegă de grupă la facultate. Eu am început să scriu și să mă iau în serios foarte devreme, cam de prin clasa a IX-a de liceu. Aș fi avut nevoie ca de aer de un ALECART. Ce-i drept, am avut altceva, nu de o asemenea amploare, dar am avut și eu posibilitatea să frecventez niște cenacluri literare, să mă formez până la un punct prin participarea la ședințele acelor reuniuni literare. Ca să răspund, demnitatea valorilor culturale este dată de înalta ei calitate.

L.C.D.: Ești în aceeași măsură poet și critic. Ai fost prezent, așa cum ai spus mai sus, încă de foarte tânăr în cercurile culturale ieșene. Ți-ai văzut constant de activitatea ta, nu te-ai abătut de la ea în favoarea unor activități care ți-ar fi putut aduce mai devreme notorietatea națională. Cum te-ai prezenta în fața cititorilor noștri din Spania care aparțin unei culturi total diferite de cea pe care o reprezinți tu.

Seban Axinte: Mai bine nu ne-am referi la Spania, ci la limba spaniolă. Spania ar fi un spațiu restrictiv, dar limba spaniolă este depozitara unei culturi uriașe. Să ne amintim de faptul că romanul secolului XX nu poate fi imaginat în absența spațiului sud-american. Un traducător ar fi mult mai îndreptățit să răspundă la această întrebare. Eu pot încerca doar o timidă aproximare a unei realități ce ține de spațiul universal al literaturii.

La modul profund, o transpunere exactă a unei literaturi (în cazul nostru, cea română) în limba spaniolă este o utopie. Jocurile limbii generează sensuri multiple și este foarte greu ca prin traducere să se redea exact toate conținuturile semantice ale unor opere. Umberto Eco are o carte ce se intitulează „A spune cam același lucru”. Experiențe de traducere. În discuția noastră noi trebuie să punem accentul pe acest „cam”.

Așa că eu nu știu, nu am nici o idee cum m-aș putea prezenta în fața cititorilor din Spania sau a cititorilor de limbă spaniolă. Aș depinde 100% de talentul traducătorului. Iau întrebarea ta și într-un sens mai general ca să afirm un lucru ceva mai îndrăzneț, dar în care cred foarte mult. Literatura română nu se mai află în situația de a se racorda la literatura europeană (sau universală).

Am curajul să afirm că visul interbelic (lovinescian, dar nu numai) s-a împlinit în acești ani pe care îi trăim. Drept argument am toată literatura română foarte bună care s-a scris în ultimul deceniu și nu numai. Mă refer deopotrivă și la poezie și la proză. Ba chiar și la critică. Dar nu trebuie să uităm nici arta spectacolului care a evoluat și ea foarte mult. Așadar, dacă ne referim doar la momentul prezent al culturilor europene, pot afirma că nu mai avem nici un motiv să ne simțim în vreun fel în inferioritate.

L.C.D.: Trăim într-o societate care nu pune foarte mare preț pe valorile culturale. Se poate trăi din scris?

Seban Axinte: Eu am o glumă pe care am mai spus-o, dar o repet și în discuția noastră. DA, eu trăiesc din scris. Asta pentru că sunt cercetător științific la Academia Română și treaba mea este să citesc și să scriu. Sigur, noi cercetătorii, mai ales cei de la Academie suntem o mână de oameni. O cantitate neglijabilă. Dar ca să răspund serios, pot trăi din scris doar scriitorii de o foarte largă recunoaștere internațională. Și nici măcar ei nu trăiesc neapărat din drepturile de autor ale cărților pe care le publică, ci din lecturile publice plătite. Și la noi a început să se dezvolte această practică, dar sumele cu care suntem remunerați sunt derizorii.

L.C.D. Cei mai cunoscuți scriitori români sunt cei care se predau la școală. Ce citea Șerban Axinte în copilărie și de ce ar mai citi un copil în ziua de azi?

Seban Axinte: Ca să îți răspund cât se poate de sincer, pasiunea pentru citit a apărut mai târziu în cazul meu. Eu ascultam cu frenezie teatru radiofonic, dramatizările unor opere literare. Sigur, am citit și eu cărțile clasice ale copilăriei, dar poate nu cum ar fi trebuit. Să-ți dau un exemplu. Am fost pasionat și eu ca atâția alți copii de cărțile lui Karl May, în special de Winnetou. L-am devorat cu o pasiune greu de egalat, lectura era o chestiune de viață și de moarte. La propriu.

Iată de ce. Când am aflat că în volumul V eroul principal urma să moară, am refuzat să mai citesc acel volum. Pur și simplu nu puteam suporta ideea că Winnetou poate să moară. Așa că, dragă Laura, volumul V din opera lui Karl May a rămas necitit până în ziua de azi. Totuși, repet, în ciuda exemplului pe care l-am dat, în copilărie nu am fost un cititor pasionat. În clasa a IX-a s-a întâmplat totuși ceva. Într-o zi, ora de dirigenție a fost ținută de bibliotecara liceului (Mihail Sturdza din Iași, un fost liceu industrial). Ea a rostit atunci o vorbă cât se poate de banală, dar care mie mi-a schimbat complet destinul: „Cititul dezvoltă personalitatea”. M-a apucat o adevărată nebunie. Am început să citesc cărți care nu erau pentru vârsta mea. Am citit, spre amuzamentul celor care m-au văzut, Critica rațiunii pure a lui Kant atunci în primul an de liceu. Firește că nu am înțeles nimic, dar m-a ajutat totuși să îmi dezvolt abilitatea de a înțelege scrierile mai abstracte, mai conceptuale.

Am studiat în avans cărțile de filosofie, psihologie și de literatură universală (obiect pe care eu nu l-am avut în școală, fiind elevul unei secții de matematică-fizică). La sfârșitul clasei a IX-a, l-am cunoscut pe primul meu maestru în adevăratul sens al cuvântului, pe Mirel Cană. El îmi vorbea, eu îmi notam nume și titluri. Am devorat literatura franceză. Am început să trăiesc pe pielea mea experiența „poeților blestemați” francezi. Am trecut apoi la poezia italiană a secolului XX. Apoi clasicii ruși. În liceu cam asta am făcut, am citit cât am putut. Cum nu am intrat din prima încercare la facultatea de Litere, epoca romantică a lecturii s-a mai prelungit cu un an. Am citit teorie literară franceză (la recomandarea lui Mirel Cană) și a început marea mea pasiune (care persistă și azi) pentru reformatorii romanului. Să-ți mai spun ceva. Eu sunt un poet care își trage seva din proză, din roman, cu precădere. Poate fi o ciudățenie, dar nu ar fi singura, în ceea ce mă privește.

De ce ar mai citi un copil în ziua de azi? Fix din același motiv. Pentru că cititul dezvoltă personalitatea, iar personalitatea e consubstanțială vieții și uneori persistă și după moarte.

L.C.D.: Într-o lume în care suntem mereu presați de „termene limită”, când mai rămâne timp și pentru poezie?

Seban Axinte: Când poezia vine peste tine, lași totul și scrii. Nu mai contează nimic. E un soi de transă. Uneori tragi pe dreapta, cobori din mașină și scrii. (Nu e cazul meu, eu nu sunt șofer, dar am fost martor la așa o nebunie frumoasă). Medicii psihiatri ar echivala această experiență (oarecum extatică) cu un sindrom „hipermaniacal”.

L.C.D.: Ce lectură te-a prins într-atât încât nu ai mai apucat nici măcar să iei creionul și să faci adnotări?

Seban Axinte: Trebuie să-ți mărturisesc un lucru. Eu sunt foarte dezordonat. Nu fac fișe. Nu fac adnotări așa cum fac mulți. Am colegi la Institutul Philippide care se înconjoară de munți de fișe. Îi admir, dar eu nu sunt așa. Totuși, nu pot să citesc o carte fără să am creionul în mână. Pur și simplu nu pot. Dacă lucrez la un proiect, adnotările le fac pe caiete. Subliniez în carte, dar ideile le scriu separat, notând paginile la care se găsesc pasajele care mă interesează. Dar probabil te referi la acea hipnoză a lecturii care nu îți mai permite să faci altceva. În acest caz, am tendința să subliniez totul.

L.C.D.: Ți-ar plăcea să fii un copil, un copil din public și să îți dorești să fii Șerban Axinte?

Seban Axinte: Cred că asta e cea mai grea întrebare pe care mi-ai pus-o. E adevărat că am unele momente în care sunt mulțumit de mine și, probabil, aș transmite această mulțumire/ aparență și copilului dornic să se raporteze la un model. Dar de cele mai multe ori sunt foarte nemulțumit de mine, sunt plin de regrete, mă lupt în fiecare zi cu demonii mei. Dacă ar ști acel copil cu ce mă confrunt, nu prea cred că ar vrea să fie Șerban Axinte.

L.C.D.: Fiind un scriitor consacrat, crezi că scriitorii români bărbați pregătesc terenul pentru lirica feminină?

Seban Axinte: Ca să mă exprim în termenii tăi, cred că scriitoarele își pregătesc singure terenul. De fapt, nici nu au nevoie să și-l pregătească, pentru că există deja. Și este același cu al scriitorilor bărbați. Nu cred că e cazul să începem acum și aici o discuție despre feminism. E prea complicat și încărcat ideologic. Dar ce dovezi mai clare că am ieșit din zona păguboasă a distincțiilor dintre sexe (din punct de vedere literar) atâta timp cât Premiul Nobel pentru Literatură pentru anul 2018 l-a câștigat scriitoarea Olga Tokarczuk, iar, la noi, premiul „Mihai Eminescu” pentru debut în poezie corespunzător anului 2019 l-a câștigat Anastasia Gavrilovici, o poetă pe care eu o urmăresc de când ea era în liceu. Eu însumi am scris o monografie despre o scriitoare. Despre Gabriela Adameșteanu.

L.C.D.: Ce dă legitimitate unui artist, indiferent de sex?

Seban Axinte: Valoarea. Nimic altceva.

ŞERBAN AXINTE (n. 1976, Iaşi) este cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” al Academiei Române – Filiala Iaşi, colaborator la mai multe reviste culturale, Observator cultural, Dilema Veche, Convorbiri literare. A publicat volumele de versuri: Starea balanței (Eurocart,1996), Pragurile Apeiron (ouTopos, 1999), lumea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut (Vinea, 2006, 2015) şi păpădia electrică (Casa de pariuri literare, 2012), studiul Definiţiile romanului. De la Dimitrie Cantemir la G. Călinescu (Timpul, 2011) şi Gabriela Adameşteanu. Monografie, antologie comentată, receptare critică (Tracus Arte, 2015). A coordonat, împreună cu Lia Faur, volumul colectiv Cum citesc bărbații cărțile femeilor (Polirom, 2017). Este coautor al Dicționarului general al literaturii române (coord. Eugen Simion) (Univers enciclopedic 2004-2009). A primit Premiul USR – Filiala Iaşi pentru poezie (2013) şi Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române pentru critică literară (2013).

27/02/202027/02/2020

Evenimentul editorial al primaverii – Mihail Sebastian tradus in catalana

Evenimentul editorial al primăverii în Barcelona în ceea ce ne privește este traducerea în limba catalană a volumului ”De două mii de ani” – Des de dos mil anys al lui Mihail Sebastian.

Duminică, librăria Nollegiu din Barcelona găzduiește lansarea cărții în prezența traducătorului Xavier Montoliu Pauli și al editoarei Maria Muntaner de la Muntaner Editors.

Mihail Sebastian Barcelona — *Barcelona, 1 Martie 2020, la librăria Nollegiu din strada Pons i Subira nr 3, de la ora 12.*

Este o manifestare deschisă publicului care are loc la ora 12, duminică, 1 martie, de Mărțișor.

O să fie vorba și despre mărțișor pentru că nu se poate altfel între prieteni, poate și un pahar de vin, ne alăturăm și transmitem cu drag invitația organizatorilor către oricare știe o boabă românește în Barcelona.

Nuvela, apărută anul în 1934, cu o prefață polemică semnată de Nae Ionescu, a stârnit controverse în epocă iar subiectul rămâne și astăzi unul extrem de sensibil. Traducerea de față este o alegere inspirată din partea editorilor catalani și câștigăm cu toții, cu atât mai mullt cu cât proza lui Mihail Sebastian este, nemeritat, puțin cunoscută în țara sa de origine.

Scriitorul a murit la 29 mai 1945, călcat de un camion militar sovietic. De două mii de ani – Des de dos mil anys deslușește de ce este asta o ironie a sorții. Altă ironie a sorții este să îl descoperi pe Mihail Sebastian citindu-l pentru prima dată în limba catalană. Dar asta ține de destinul nostru, care încă se scrie.

26/02/202026/02/2020

7 zvonuri despre Coronavirus

Epidemia de Coronavirus (Covid-19) a depășit granițele Chinei cu mai mult de 80.000 de cazuri confirmate în jurul lumii. 30 de țări au confirmat cazuri de persoane afectate, majoritatea pe continentul asiatic dar și în Europa, cu Italia în frunte, care declară deja 12 morți.

Încă avem întrebări despre felul în care acționează acest virus care în cazuri extreme poate provoca complicații respiratorii grave, uneori fatale. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) admite că încă nu sunt clare căile de contagiere, aceasta după ce au apărut cazuri care aparent nu sunt legate epidemiologic de bolnavi înregistrați.

Este motivul pentru care OMS se străduiește să dezmintă zvonuri care circulă despre virus și care nu fac decât să contribuie la accentuarea alarmei sociale pe care epidemia oricum o stârnește.

Organizația Mondială a Sănătății a publicat un document care răspunde la unele dintre întrebările cele mai frecvente.

1. Este coronavirusul chinezesc contagios către sau de la mascotele din casă?

Una dintre principalele îngrijorări pe care le avem este dacă pisica sau cățelul pot fi purtători ai Covid-19. Organismul oficial, OMS, spune că nu există nicio dovadă că animalele de companie ar putea fi infectate, nu s-a înregistrat niciun caz nicăieri.

2. Este sigur să primim pachete din China?

OMS afirmă că primirea pachetelor comandate din China „nu presupune niciun risc de infecție”. „Pornind de la observațiile pe care le-am făcut asupra acestui tip de virus cunoaștem că acesta nu supraviețuiește mai mult de câteva ore pe suprafața obiectelor cum sunt pachetele sau plicurile” se spune în comunicat.

3. Este masca realmente utilă?

Mască da sau mască nu? OMS spune că utilizarea măștii poate ajuta la limitarea propagării maladiilor respiratorii însă eficacitatea ei nu este pe deplin garantată. Documentul recomandă folosirea măștii doar în cazurile în care suferim de o afecțiune respiratorie. Igiena mâinilor este cu adevărat importantă, în condițiile în care contagierea se produce de la mai puțin de un metru distanță și prin atingerea secrețiilor persoanei bolnave.

4. Antibioticele servesc la ceva?

Aici lucrurile sunt clare și contundente, nu. „Antibioticele nu au efect asupra virusurilor ci numai în cazul infecțiilor bacteriene”. Coronavirusul este un virus și, ca urmare, orice antibiotic este complet inutil în combaterea lui.

5. Uscătoarele de mâini din locurile publice omoară virusul?

Nu. Unul dintre principalele recomandări din partea experților este să ne spălăm bine mâinile, cu apă și săpun, cel puțin jumătate de minut. Însă uscătoarele de mâini cu jet de aer nu au niciun efect, nici bun și nici rău.

6. Monedele și biletele transmit virusul?

Tehnic, nu este imposibil. Însă experții avertizează că riscul ca aceasta să se întâmple este foarte scăzut.

7. Este realmente periculos?

Persoanele pentru care îmbolnăvirea cu coronavirus implică riscuri mari sunt acelea de vârstă înaintată și cele care au deja alte afecțiuni ca diabetul sau bolile de inimă. „Maladia este mortală doar în cazuri excepționale” afirmă Organizația Mondială a Sănătății în documentul menționat.

13/02/202013/02/2020

Tabita – nume care in diaspora contează

Sunt câteva nume de companii care, în diaspora, contează: WizzAir, Tarom, Tabita, Digi, Telekom și puține alte câteva, toate au o legătură cu țara în subconștientul omului stabilit în Spania, Italia, Germania sau Franța.

O dată sau de două ori pe an trimitem un pachet cuiva în țară cu Tabita, o dată sau de două ori pe an zburăm cu Wizz sau Tarom iar seara ori la sfârșit de săptămână ne răsfățăm cu un program pe televizor de la Telekom. Sunt gesturi care vin firesc, țin de confortul propriu pe care ni l-am câștigat trăind afară, departe de familie și de țară.

Abia când ești plecat variantele cu care te conectezi foarte repede și în siguranță la cei dragi devin cu adevărat importante, legăturile capătă cu adevărat relevanță și se vor păstra cu încredere.

Este oarecum la modă să te plângi astăzi că e scump să plătești 10 euro pentru un pachet de un kilogram trimis în siguranță din Barcelona până la Tecuci, fără să îți treacă prin cap cum ar fi să te coste doi euro un like dat pe facebook mătușii de la Tecuci care așteaptă pachetul ăla. Chiar, cum ar fi?

Sunt 3.000 de kilometri distanță între Barcelona și Tecuci, nicio aplicație virtuală pe internet nu o poate face mai scurtă, sunt 3.000 de kilometri, cineva trebuie să recepționeze pachetul acela, să îl încarce într-un camion pe care un șofer îl conduce cale de trei zile până între granițe iar de acolo îl preia alt șofer cu copii acasă care îl duce în siguranță până la ușa mătușii de la Tecuci unde doamna îl poate primi. Pentru 10 euro. Cam cât ar costa un pachet de țigări cu un croisant și-un un lapte la terasa din colțul străzii.

Am văzut conaționali supărați pe viață, indignați pentru tarife de 1,2 euro pe kilogram între Spania și România, i-aș întreba: voi sunteți sănătoși? Ați verificat cât cere DHL pentru aceeași trimitere, cât costă în viața reală kilogramul trimis de la Barcelona la Tecuci printr-o multinațională care nu știe românește? De patru ori mai mult iar pachetele ajung o zi mai târziu.

Am întrebat o sută de români care trăiesc în Spania cu cine trimit pachete iar optzecișinci dintre ei au răspuns că trimit pachetele spre țară cu Tabita.

Nici restul de cincisprezece nu zboară cu Emirates sau KLM, sunt tot clienți ai Wizz sau BlueAir, tot low cost zboară că nu e niciunul parlamentar. Dar protestează totuși pentru douăzeci de cenți pe care o firmă plătitoare de taxe, cu trasabilitate la fiecare pachet în parte, îi solicită pentru destinația Barcelona-Tecuci. E românește să te dai interesant în fața prietenilor pe facebook. Ce nu știu prietenii de pe facebook și nu se le menționează este că, la rândul lui, guralivul îngroașă coada la agențiile Tabita, pentru simplul fapt că prietenii i-au recomandat-o.

Poate că nu este perfectă, e normal să existe sincope, cine nu știe să întrebe la Amazon, dar pentru românii din Europa Tabita este compania în care majoritatea dintre ei aleg să își investească încrederea pentru pasajul pachetelelor către și dinspre România.

Pe de altă parte, nu știu câte alte companii chiar se găsesc implicate în viața românilor din Spania, nu am văzut prea multe.

Tabita și-a trimis oameni și mașini să ajute în organizarea secțiilor de votare toamna trecută, apoi au adunat copiii din Catalunya să îi ducă la un teatru de păpuși în septembrie, vor face același lucru în martie anul acesta când un spectacol pentru micuți se va desfășura din nou în Barcelona și Tarragona, asta nu este puțin lucru din perspectiva unuia care trăiește pe lângă Mediterana.

Pentru că nu sunt foarte multe gesturile românești care ne apropie, cele câteva care totuși există trebuie menționate, Tabita este unul dintre ele.

Chiar dacă ar fi de menționat doar despre repatrierile celor fără noroc de anul trecut despre care avem cunoștință noi și tot merită spus; Tabita rutează autocare din Autogara Nord din Barcelona către România zilnic.

27/11/201927/11/2019

Diaspora nu vrea 15 parlamentari, 2 sunt destui

Orban și Iohannis spun că Diaspora este sub-reprezentată în Parlament și ar fi nevoie de 15 reprezentanți.
Diaspora are doi senatori și patru deputați, unicii pentru care poate vota la alegerile parlamentare.

Whisky-ul este băutura pe care alegătorii o beau prin reprezentanţii lor o fi valabilă ca expresie între granițe, pe la noi s-a făcut anul ăsta, ni-l permitem.

Dacă am avea 50 de reprezentanți în parlamentul României tot în limba spaniolă ar vorbi copiii noștri așa că recompensa asta la care se simt ei obligați seamănă cu premierea directorului școlii pentru performanța unui elev excepțional înmatriculat întâmplător acolo. Discursul despre majorarea numărului de parlamentari de diaspora se adresează alegătorilor dintre granițe, afară e nu e subiect de discuție, altele sunt.

Avem șase parlamentari de diaspora dintre care le știm numele a doi, unul PNL-ist, altul de la USR. Restul nu există pentru diaspora, își mănâncă chenzina obținută în fals pe voturile dinafara țării fără să își justifice în niciun fel prezența pe lista împinsă pe masă la votarea de acum trei ani. Mărirea numărului la 15 din care să rezulte 4,5 care chiar să facă treabă e o proastă afacere pentru noi, votul nu e loterie.

Înainte să fie mai mulți, poate că ar fi de grăbit o modificare legislativă care să recunoască parlamentarilor de diaspora instalarea sediul biroului undeva în afara țării, una care să le permită decontarea cheltuielilor cu deplasările externe sau obligativitatea de a-și angaja consilieri din diaspora. Nu îi poți impune să aibă birou parlamentar la Galați dacă el are în fișa postului diaspora că n-are cum documenta deplasările și evită să calce prin Milano.

Poate că la șase luni de la primirea mandatului s-ar putea face o consultare publică în rândul alegătorilor din circumscripția respectivă, diaspora sau județe, care să valideze sau nu implicarea respectivului reprezentant în parlament în treburile comunității din care și-a extras mandatul. E responsabilitatea partidului care mi l-a pus pe foaie dacă respectabilul e un inutil, partidul decontează eroarea oricum la următorul vot.

Poate că s-ar putea face o invalidare a mandatului la 12 luni pe baza activității fiecărui parlamentar, de exemplu unul din trei să rămână fără mandat dacă oamenii îl simt că le-a înșelat așteptările, una peste alta atunci când cumperi o măciulie de duș pe Amazon ai 14 zile să o dai înapoi dacă nu te simți satisfăcut, așa și parlamentarul, ar trebui să vină cu certificat de garanție din partea partidului.

Nu știm ce pune noul guvern în locul defunctului Minister al Românilor de Pretutindeni, cu ce secretari de stat și de unde, ce știm este că nu ei îl făcuseră ci PSD iar simpla desființare fără altă politică pentru diaspora pusă în loc lasă mari semne de întrebare. După covârșitorul procent primit ca cec în alb la prezidențiale dacă continuăm să ardem etape vidul rezultat va sucționa mare parte din intențiile exprimate săptămâna trecută în diaspora.

17/11/201917/11/2019

Femurul Danei Leonte spune că

Moartea convinge. Doar că atunci când o văd alții pentru tine înțelegerea ei ți se așează fără durere. Dana Leonte e unul dintre cazuri. Unul dintre multele.

Interlocutoarei mele, Claudia Ilie, sora Danei Leonte, moartea nu i-a trecut decât de foarte puține ori prin minte. Și cum ar fi putut? E tânără, mamă, soție, soră. Roluri în care fraudele cu dragostea nu există și omul e vătuit de perspectiva tragediilor.

În iunie 2019 sora Claudiei, Dana Leonte, era declarată dispărută. Chiar dacă universală, durerea e a fiecăruia.

Este pentru prima dată când Claudia încearcă să asimileze ceea ce, în câteva luni, s-a transformat din dispariție în asasinat. Luni de anxietate. Necesitățile frustrărilor sunt dificil de acoperit.

Încă nu știe de ce Sergio, cumnatul, i-a omorât sora. Încă nu cunoaște circumstanțele și nu a avut un corp pe care sa-l creștinească și plângă. Vorbește ca să se regăsească.

„Dana, mai mult decât să aiba, voia să fie. Am crescut, suntem( am fost) patru frați, într-o familie în care părinții au evitat să gândească pentru noi. Niciodată nu ni se căutau motive care să ne restrângă independența. Așa se și explică de ce eu am ales să rămân în România și să optez pentru o cariera de travaliu, medicină, iar frații mei au plecat să locuiască în străinătate. Dana si Florin în Malaga, Spania. Și o să îți spun mai mult. Sora mea trăia pentru visurile ei. Nimic n-o obosea la ora împlinirii acestora. Spania a însemnat o lecție suplimentară pentru ea. A învățat să se descurce singură, un proces dificil și continuu. Inclusiv așa și-a deschis propriul bar având în acest fel munca care o motiva. Și pentru că idealurile să nu rămână în urmă, devenise și mamă.”

Abia când ajunge să vorbească despre nepoțica care în urmă cu cateva zile a împlinit un an și care, prin decizie a serviciilor sociale andaluze, se află în plasament temporar în casa unchiului patern, îi vin lacrimile. Se rezistă să accepte că în ciuda eforturilor depuse de ea si soț, de Florin (n.r. fratele ramas in Spania), de Consulul General al României în Malaga, de avocatul familiei, titratul Garcia-Montes, Luciei încă i se aplică norme birocratice, viitorul micuței fiind o mare necunoscută.

„Am ales metodele cele mai rapide pentru a demonstra validitatea noastră ca posibili părinți adoptivi ai Luciei.
Am demonstrat că muncim, că suntem strângători. Suntem deja părinții unui băiețel de zece ani.”

Între verb și verb, neputință

„Că o iubim și că de iubire se vorbește nu sunt acte care s-o demonstreze. Poate doar atitudinea nepoțelei mele care, atunci când am reușit să o vad în prezența lucrătorilor sociali spanioli, s-a cufundat în părul meu minute bune și a uitat să plângă”

Claudia nu-și ascunde durerea

E felul prin care Dana Leonte continuă să-i povestească despre timpurile când erau împreună, ele, surorile. Durerea nu e o boală ci un fel în care explici celorlalți tot ce are de-a face cu pierderea ta. Specialiștii spun că strânsul pumnilor e o formă de revigorare a memoriei. Și poate și de aceea, memoria și lupta încep la fel. Pentru familia Danei e nevoie de amandouă.

–

12 iunie 2019, Arenas-Malaga- ,Dana Leonte, 31 de ani, de naționalitate română, este declarată dispărută ca urmare a denunțului făcut de perechea sa sentimentală, cetățeanul spaniol Sergio Ruiz.

Potrivit datelor furnizate de către acesta inspectorilor aparținând Guardia Civil, Dana Leonte ar fi fost văzută pentru ultima dată pe raza localității Arenas / Spania.

Sergio Ruiz declara, la momentul prezentării denunției, că Dana Leonte își exprimase dorința de-a se reîntoarce în România întrucât era extorsionata și amenințată ca urmare a unei datorii pe care o contractase cu o persoană fizică, bani care îi permisesera ca în urmă cu foarte puțin timp să își deschidă un bar în localitatea Velez- Malaga.

În grija cetățeanului spaniol rămăsese fetiță cuplului, în vârstă de câteva luni.

După mai bine de 100 de zile de cercetări asidue, având în permanență ca unic suspect a Sergio Ruiz, la sfârșitul lunii septembrie se identifica într-o zona extravilana un femur, os care supus testelor de ADN au dat pozitiv cu cel al tinerei românce dispărute, Dana Leonte.

Pe data de 29 septembrie se produce ridicarea secretului de sumar și se dispune regim de închisoare fără cauțiune pentru Sergio Ruiz căruia i se atribuie un presupus delict de homicidio.

Juzgado-ul de Primera Instancia e Instrucción numarul 1 de Vélez-Málaga, la cererea Procuraturii și a Ministerului Public, decide și retragerea patria potestad.

În prezent, se desfășoară procesul cetățeanului spaniol Sergio Ruiz, pe data de 15 noiembrie, urmând să se audieze martorii, familia presupusului asasin apărând în fața judecătorului într-o sesiune anterioară, fără a fi obligați a declara declara însă.

Familia victimei, cu sprijinul corpului diplomatic român aflat pe teritoriul Regatului Spaniei și al avocatului Garcia-Montes, încearcă, deocamdată fără rezultate concrete, să obțină custodia temporară a fetiței tinerei asasinate, urmând ca, odată îndeplinite formalitățile în vigoare, să se poată produce și adopția.

Dana Leonte la medic cu fetita — *Dana Leonte / Cu fetița la medicul personal în Spania*

Claudia Ilie este sora Danei Leonte, este medic și locuiește în România împreună cu soțul și băiețelul ei și cu toate că a parcurs toți pașii indicați de către serviciile sociale andaluze nu a reușit în demersul de a își custodia nepoata. Fetiță locuiește înca în familia unuia dintre frații presupusului asasin.

Fotografiile sunt din arhiva personală a surorii sale, nu au apărut in presa spaniolă.

17/11/201917/11/2019

Ciolos pune piciorul in prag

Cioloș, PLUS, proactiv, astăzi la Cluj în conferință de presă ignorată de directul televiziunilor naționale, transmite membrilor alianței PLUS-USR o posibilă viziune pentru foaia de parcurs a următoarelor luni politice:

Dacian Cioloș a prezentat azi public o scrisoare adresată membrilor PLUS și membrilor USR, pe care o reproducem mai jos:

„Dragi prieteni,

Și unii, și ceilalți am decis să facem pasul spre politică pentru a construi ceva mai bun decât vedem în jurul nostru. Un partid politic nu este un proiect în sine, ci este un vehicul pentru a construi un stat puternic și responsabil.

Un partid politic nu este o societate privată cu scopul profitului, pentru sine sau pentru membrii săi. Acesta a fost modelul vechii politici, un model care a afectat constant șansa la dezvoltare a acestei țări.

Un partid politic este o organizație care își asumă o ideologie și un program de politici publice, pentru binele societății și al cetățenilor, și care are nevoie de susținerea și votul acestora pentru a-și pune în aplicare programul și politicile asumate.

Noi am intrat în politică pentru a schimba România în bine și pentru că niciun partid politic nu oferea soluții. Doar promisiuni goale și populism. Dacă autostrăzile ar fi fost gata, dacă sistemul de sănătate și educație ar funcționa și dacă nu am fi avut nevoie de DNA din cauza numărului mare de politicieni dispuși să fure, PLUS și USR nu ar fi apărut și nici societatea nu ne-ar fi dat susținerea și votul de încredere pe care l-am primit. Acest punct de start al nostru ne diferențiază de politicienii vechiului model, ne dă libertatea de conștiință și acțiune politică. Dar, în același timp, poate fi și o vulnerabilitate în fața momentelor dificile inevitabile în politică, așa cum a fost cel prin care tocmai am trecut.

Să nu uităm: am obținut un rezultat excepțional la europarlamentare. Zilele trecute, am făcut un pas mic înapoi. Este cât se poate de neplăcut, dar face parte din experiența politică. Trebuie să învățăm ce este de învățat și să ne asigurăm că data viitoare vom folosi mai înțelept experiența acumulată. Și în niciun caz nu mai putem continua să ne facem rău singuri, atacându-ne cu argumentul că așa e în politică, oferind o imagine dezolantă celor care vor de la noi speranță, claritate, soluții și viziune.

Electoratul așteaptă de la noi să construim, iar dacă noi stăm să săpăm tranșee în partidele noastre sau între partidele noastre, nu văd cum putem fi credibili când spunem că vrem să eliminăm faliile din societatea românească.

Spre deosebire de orice alte forțe politice, PLUS și USR sunt două partide care au construit alegând drumul cel mai anevoios. A trebuit să convingem om cu om, să ne finanțăm prin susținerea celor care cred în ideile și în soluțiile pe care le propunem, să ne clădim credibilitatea politică fără a avea avantajul „puterii”. Vedem, poate, lucrurile prea idealist, dar nu credem că exagerăm cu meritocrația și intransigența etică și morală. O facem pentru că avem la bază niște valori care ne definesc ca oameni, în primul rând, și pentru că vedem dezvoltarea noastră viitoare ca fiind construită pe aceleași valori. Și cred că trebuie să fim mândri de ce am realizat până acum. Avem filiale, avem comunități în țară și în diaspora, am obținut un credit de încredere prin voturi în fiecare comună a României. Am arătat că nu există două Românii. Că societatea este una singură, cu proiecții de viitor diferite, dar cărora trebuie să le găsim răspuns în egală măsură.

Avem însă și o mare fragilitate, un risc care nu vine de la adversarii noștri politici, ci de la noi înșine și din felul în care ne raportăm la proiectul nostru politic. Vom destrăma tot ce am construit până acum dacă nu înțelegem că singura opțiune de viitor sunt unitatea și construirea încrederii între noi. O unitate nu de nevoie, ci o unitate în care credem, care să ne reprezinte și pe care să o putem susține în fața cetățenilor.

Trebuie să eliminăm rapid orice dubiu sau ezitare, orice nuanță în angajamentul comun al PLUS și USR pentru viitorul țării. În anul care urmează, vom avea de înfruntat caracatița adânc implantată de cei care fac politică de clan în corpul societății românești. Miza este uriașă.

Urmează două cicluri electorale care pot scoate România de pe traseul greșit al ultimilor 30 de ani. Pentru a transforma în realitate această oportunitate politică, este nevoie să fim puternici, uniți și echilibrați. Nu vom avea susținerea oamenilor dacă nu vom fi în stare să ne prezentăm ca o forță politică matură. Dacă nu înțelegem aceste lucruri, vom rata oportunitatea acestei generații a noastre de a contribui la modernizarea României.

Singura soluție viabilă pentru ca Alianța noastră să reușească politic este consolidarea proiectului nostru comun, pentru a ne oferi posibilitatea de a prezenta oameni și programe politice în concordanță cu crezurile noastre și nevoile societății. Pentru asta, este nevoie să lăsăm la o parte toate orgoliile și să ne uităm către o construcție mare și puternică, astfel încât să umplem golul politic rămas în urma vechilor partide.

Ce propunem?

Ce ne dorim este o construcție coerentă ca viziune, cu un program politic comun asumat și cu eficiență decizională și la nivel de comunicare politică. Nu vrem să forțăm nimic sau să grăbim evoluția proiectului nostru comun fără susținerea membrilor noștri, de ambele părți.

Propunem ca aceasta construcție comună consolidată și inclusivă să se facă pe următorii trei piloni:

O structură executivă unică reprezentând diversitatea, consolidând formula deja agreată la nivelul Protocolului Politic al Alianței, coordonată de un secretar general ales prin vot comun al celor două partide. Această structură va avea un mandat de coordonare a acțiunilor Alianței, la nivel de comunicare și de implementare a deciziilor politice luate de forul de conducere al Alianței.
Un guvern din umbră și un program politic comun. Este esențial să investim imediat în alinierea ideologică și de politici publice a Alianței și să selectăm resursa umană cea mai competentă prin care să asumăm aceste politici publice și să le prezentăm electoratului cu toată responsabilitatea și credibilitatea. Comisia de Politici Publice a Alianței trebuie să se reunească cu prioritate și să pregătească acest proces de aliniere.
Finalizarea până în februarie 2020 a procesului de desemnare a candidaturilor unice pentru alegerile locale, în baza principiilor agreate în Protocolul Politic al Alianței. Propunem desemnarea unei echipe comune la nivel central, în coordonarea secretarului general, care să medieze negocierile la nivelul filialelor locale pentru a obține în cât mai multe filiale acorduri amiabile, care să țină cont de interesele strategice comune și realitățile din fiecare localitate. În lipsa acordurilor amiabile, meritul și încrederea membrilor să fie singurul criteriu de selecție, prin organizarea de alegeri interne primare și pe baza votului egal al membrilor PLUS și USR din filiala respectivă.

Această construcție consolidată a Alianței ne va oferi mecanismele de coordonare prin care să probăm, în fața membrilor noștri și a alegătorilor noștri, o funcționare inclusivă și o eficiență crescută a acțiunilor comune și atingerea obiectivelor politice pe care ni le-am asumat ca Alianță pentru scrutinele din 2020. Ne dorim ca această creștere naturală, organică, să conducă spre fuziunea într-un singur partid. Este esențial ca această evoluție să fie susținută democratic în ambele partide, printr-un proces inclusiv și reprezentativ, și să o pregătim temeinic prin tot ceea ce vom face în Alianță până atunci.

La fel de mare este nevoia de a continua extinderea teritorială. O mare parte dintre membrii USR și PLUS provin din societatea civilă și înțeleg foarte bine cum a fost distrusă ideea de comunitate. E nevoie să oferim societății românești o formă consistentă de organizare și este nevoie să ajungem cu organizațiile noastre în toată țara, inclusiv în mediul rural, acolo unde știm că nevoile și profilul social și economic al comunităților este diferit de cel urban. Atâta timp cât cetățenii nu pun preț pe locul în care trăiesc și nu împărtășesc cu vecinii lor probleme sau convingeri, societatea românească va continua sa fie indiferentă și scindată. Iar noi ca forță politică nu ne putem închipui că vom obține voturi în comunități unde nu suntem prezenți. Cele două situații sunt direct legate și ne afectează puterea de a transforma în bine această țară. În același timp e important să ne asigurăm că toți cetățenii României pot să fie egal reprezentați și credem că în partidul nostru vocea unui sat din Apuseni sau din Moldova trebuie să aibă aceeași putere ca cea a unei comunități din Sectorul 1 din București.

Politica e grea, adeseori neplăcută și neiertătoare cu ezitările sau naivitățile. Dar avem datoria de a gândi dincolo de noi, de zonele noastre de confort, de partidele noastre. Obiectivul nostru comun trebuie să fie întotdeauna oamenii, cetățenii acestei țări. Pentru ei facem ceea ce facem, iar oferta noastră politică în acest moment poate fi doar unitatea.
Împreună suntem puternici.

Consiliul Național PLUS”.

06/11/201906/11/2019

Unde votez Figueras Sectie de vot Figueres / Spania

La alegerile prezidențiale 2019 se înființează secție de vot în Figueres / Catalunya / Spania
Numărul estimat al românilor din zona de influență al secției de vot Figueres este de aproximativ 2.500 cu drept de vot

O secție de vot se înfințează în premieră în Figueres / Catalunya / Spania cu ocazia scrutinului pentru prezidențialele 2019 în Spania. Aceasta facilitează apropierea la mai puțin de jumătate de oră de condus de o secție de votare pentru cei care locuiesc în zona nord-estului extrem catalan.

Locația exactă a centrului de vot Figueres este Espai Empresarial ”Gran Firal”, C/ Alemanya, nr. 16, 17600 Figueres, dați clic în Como llegar, vă duce exact acolo. Harta este cea de mai jos.

Prima zi de votare este vineri de la 12. Se închide la 21 seara. Vineri seara este ziua preferată pentru votare a multora dintre românii hotărâți să își manifeste opțiunea pentru stabilirea președintelui României pentru următorii cinci ani. Secția va fi deschisă și sâmbătă plus duminică de la 9 dimineața până seara la 21.

Sfârșitul acesta de săptămână este dedicat primului tur de scrutin dar este foarte probabil să existe și un al doilea tur peste două săptămâni altfel ar fi nevoie ca jumătate plus unu din numărul de înscriși în listele electorale să voteze lucru care nu s-a întâmplat niciodată și este puțin probabil să se întâmple astfel că va fi nevoie de un al doilea tur de scrutin în care vor intra primii doi clasați.

Acest al doilea tur de votare se va desfășura în aceeași locație a secției de vot Figueras cu orar similar peste două săptămâni.

06/11/201906/11/2019

Secție de vot Reus Unde votez?

La alegerile prezidențiale 2019 se înființează secție de vot în Reus / Catalunya / Spania
Numărul estimat al românilor din zona de influență al secției de vot Reus este de aproximativ 3.000 cu drept de vot

Unde votez la Reus?

Secția de votare este la Centro Civico Mas Abelló, Carrer Mas del Carpa, 43204 Reus, Tarragona.

Este în incinta centrului comunitar Mas Abello al primăriei din Reus, dați copiar pe textul marcat cu negritas și apoi pegar în google maps, vă duce exact acolo, are alături o parcare generoasă plus două terase cu bere rece la îndemână.

Acest al doilea tur de votare se va desfășura în aceeași locație a secției de vot Reus cu orar similar peste două săptămâni..

06/11/201906/11/2019

Sectie de vot Sabadell Unde votez?

La alegerile prezidențiale 2019 se înființează pentru prima oară o secție de vot în Sabadell / Catalunya / Spania
Numărul estimat al românilor din zona de influență al secției de vot Sabadell este de aproximativ 8.000 cu drept de vot

Sabadell, Terrassa, Cerdanola, Sant Quirze, Rubi, Santa Perpetua, Mollet, Barbera del Valles și încă câteva orașe care fac parte din conglomeratul Barcelona au o secție de votare la douăzeci de minute distanță la alegerile de la sfârșitul săptămânii.

Situată în redonda apropiată de El Corte Ingles din Sabadell, La Hotel Catalonia Sabadell, din Plaça Catalunya, 10-12, 08206 poate de asemenea asigura depunerea votului pentru cei care locuiesc în zona de nord a Barcelonei, Granollers sau zona Valles.

În zonă se poate parca destul de ușor indiferent de ziua săptămânii și este la o statie de autobuz de stația de tren Sabadell Nord sau La Creu Alta și mai aproape.

Acest al doilea tur de votare se va desfășura în aceeași locație a secției de vot Sabadell cu orar similar peste două săptămâni..

22/10/201922/10/2019

Conferinta GRASP Barcelona

Conferința Impactul Globalizării asupra Migrației: Oportunități și Provocări pentru România are loc sâmbătă la Barcelona
Global Romanian Society of Young Professionals (GRASP) propune prima întâlnire importantă între profesionalii din diaspora barceloneză.

Hai să cunoști GRASP! Cea mai mare rețea de tineri profesioniști români din diaspora!

Dacă ești un tânăr profesionist român din diaspora și îți dorești să faci parte dintr-o comunitate activă, apolitică, diversă și energică și implicată GRASP este pentru tine. GRASP (Global Romanian Society of Young Professionals) este o organizație globală non-profit și nealiniată politic, formată dintr-o rețea de tineri profesioniști români de pretutindeni care contribuie activ la schimbarea României prin implicare civică, îmbunătăţirea politicilor publice, transfer de cunoştinţe şi expertiză. Membrii GRASP au energia și pasiunea unei rețele puternice, mentalitatea unei întreprinderi sociale și răspunderea unei corporații bine pregătite.

În Barcelona, GRASP s-a înființat în anul 2018 și crește organic. Evenimentul lunar “GRASP a drink” este din ce în ce mai cunoscut și atrage în fiecare lună în jur de 30 de profesioniști români din diferite medii: de la studenți, profesioniști români de succes, dar și persoane care vin punctual și doresc să afle informații despre viața în Barcelona.

Unul dintre proiectele emblemă ale organizației este România 2020. În cadrul acestui proiect se organizează o conferință anuală prin care se identifică o problemă pertinentă într-un sector specific din România, reunind tineri profesioniști, experți și studenți cu arii diverse de expertiză, scopul fiind identificarea de soluții. Conferința se desfășoară anual în alt oraș unde activează reprezentații locale ale organizației, edițiile trecute având loc la Copenhaga, Paris, Londra, Amsterdam, București, Boston și Budapesta.

Anul acesta tema este “Impactul Globalizării asupra Migrației: Oportunități și Provocări pentru România”. Evenimentul va avea loc pe 26 octombrie, la Barcelona, fiind cea de-a 11-a ediție. Conferința face parte din seria de evenimente GRASP „România 2020” ce analizează problemele cu impact direct asupra României și a comunităților românești din străinătate. Înscrie-te și tu la conferință și ia parte la dezbateri! Pornind de la cauzele migrației, cei prezenți vor încerca să identifice oportunitățile oferite de piața liberă europeană, în ce măsură se realizează incluziunea socială dar și cum sau daca se păstrareze identitatea culturala in diaspora.

Invitații vor identifica modele, proiecte şi bune practici ce pot fi implementate cu succes în România şi în comunităţile de români din străinătate. Evenimentul reuneşte experți din domeniul migrației şi specialişti din mediul public şi privat. Conferința, organizată în limba română, se adresează românilor atât din țară cât și din diaspora, implicați civil și social.

Vino pe 26 octombrie în Barcelona, la Conferința Anuală GRASP, pentru a dezbate unul dintre cele mai importante subiecte pentru România de astăzi, provocărilor generate de fenomenul globalizării, în special migrația.

Înscrierile se fac la această adresă pe Eventbrite. Pentru mai multe informaţii despre Conferința Anuală GRASP “Impactul Globalizării asupra Migrației: Oportunități și Provocări pentru România” vă rugăm accesaţi site-ul: http://romania2020.mygrasp.org/.
Informaţii suplimentare despre GRASP găsiţi la: http://www.mygrasp.org.
Persoană de contact: Radu Oprescu – Președinte GRASP Barcelona
Email: barcelona@mygrasp.org

17/10/201917/10/2019

Greva generala – Aturada de Pais – in Catalunya vineri – atentionare

Greva Generală în Catalunya care va avea loc mâine, 18 Octombrie 2019, a fost declarată ilegală de autoritățile de la Madrid care stabilesc totuși condițiile minime pentru asigurarea serviciilor publice obișnuite în cazul oricărei alte greve autorizate. Metroul va circula la 50% din capacitate la orele de vârf și la 25% în afara acestui interval pe parcursul întregii zile de vineri.

Se recomandă atenție la timpii necesari deplasării dintr-un loc într-altul cu mijloacele de transport în comun, vor fi previzibil mai mari decât într-o zi de lucru obișnuită. Este deasemenea convenabil ca în cazul deplasării cu mașina personală șoferii să se intereseze din timp despre eventualele restricții în trafic pe drumurile naționale și autostrăzi care ar putea fi afectate de protestul așteptat pentru mâine.

Un bun instrument este aplicația Waze care poate aviza despre eventualele incidente pe ruta aleasă.

Chiar dacă formal nu are legătură cu greva generală se vor desfășura vineri și etapele finale ale manifestațiilor Marxes per la Llibertat; cele cinci coloane plecate pe jos din Girona, Vic, Berga, Tàrrega și Tarragona sunt așteptate să ajungă în Barcelona mâine astfel că vor apărea dificultăți în traficul rutier.

04/10/201915/10/2019

Dan Barna cu RoBarna în Barcelona

Dan Barna a venit la întâlnirea din Barcelona însoțit de Radu Mihail, senatorul USR de diaspora, amândoi cu ideile clare.

Întrebările au curs, multe dintre ele previzibil centrate pe motivația candidatului la președinție Dan Barna, altele care vizau explicit diaspora „Eu nu știu dacă cei plecați de mult vor mai dori să se întoarcă însă știu că avem nevoie de experiența lor profesională acumulată în țările în care trăiesc, poate vor dori să se implice în proiecte punctuale și apoi vor hotărî” ne-a spus Dan Barna.

Am întrebat dacă schimbarea are nevoie de alte reguli, legi, regulamente noi, „Reguli și legi avem, de oameni competenți fiecare la locul lui avem nevoie, de acolo putem începe a construi lucrurile încremenite în proiect de treizeci de ani”. „O zonă specială este proiectul USRPLUS pentru educație, acolo este de lucrat pe o perspectiva de zece ani cel putin, cu finanțare serioasă și nu doar pe partea de infrastructură școlară ci pe calitatea predării în special” a continuat.

Românii plecați sunt de toate felurile, o țară în miniatură, mai mică sau mai mare, depinde unde te uiți. Barcelona este o românie cam cât un județ, câte județe sunt în România? alegeți unul la întâmplare și numiți-l județul Barcelona, nu greșiți prea tare. Sunt acolo mulți stabiliți de douăzeci de ani invizibili pentru mass-media și mai sunt alții veniți în ultimii ani cu contracte și cu oarcare notorietate dinspre țară. Proporția este de 5.000 la unu dar senzația de relevanță este invers proporțională, am văzut asta ieri.

Social-media păstrează comentarii savuroase despre cum Cioloș sau Ana Blandiana au avut lipsa de inspirație de a nu se fi dus prin sate și cătune spaniole în care trăiesc trei români care apoi se declară indignați de atari scăpare, ar fi acceptat poate și ei să îi cunoască sau să primeasca un volum cu dedicație gratis dar numai dacă ar fi mers acolo la o oră rezonabilă, duminica după ce termină copiii temele și doar dacă nu e foarte cald.

„Orice om îi e frica de dușmani”, dar USRPLUS trebuie să se teamă în primul rând de prieteni, dușmanii naturali îi protejează oricum, ăia nu au timp de contre electorale, au de ars dosare și ascuns probe în perioada asta.

Partizanii schimbării urăsc PSD-ul dar critica USRPLUS cu cerbicie, să tot înjuri sistemul corupt a devenit inutil pentru că oricum nu-ți raspunde nimeni și-atunci îi critici pe-ai tăi ca un purist exigent ce te crezi dator să fii, simți și tu că cineva ține cont de opinia ta. Și aproape mereu ai dreptate în sensul ăsta, USRPLUS îți răspund, pentru ei chiar contează să-și verifice poziționările împotriva oricăror uzanțe din sulfuroasa politică românească.

Dincolo de anecdotă, simpatizantul USR nu este deloc acea rasă de dobitoc funcțional care a văzut în Barcelona prima dată asfalt. Surprinde totuși asprimea discursului fanilor declarați, interogația pe alocuri violentă pe teme varii, de la infrastructură, taxe sau educație, care provoacă dialoguri fără speranță. Pentru că așa cum apetitul puristului bine intenționat pentru polemica cu un partener inteligent ajunge sa devina insațiabil tot așa noul politician are naivitatea de a-și proteja ideile până în pânzele albe. Primul e nevorbit pentru că nimeni nu l-a băgat în seamă treizeci de ani iar cel de-al doilea nu înțelege de ce este nevoit să se apere în fața prietenilor.

O replică a lui Dan Barna mi-a stârnit atenția ”mă intrigă să constat că trebuie să ne luptăm cu oameni care declară că ne susțin dar nu încetează să ne critice public, din spatele anonimatului unei tastaturi, chipurile doar ca ne să facă un bine”. Am luat-o în glumă, căile facebookului sunt nebănuite ziceam până când, trei ore mai târziu, a pornit tăvălugul binefăcătorilor despre care vorbea. Că de ce fructe de mare și nu sarmale, că pe banii cui, de ce la ora aia, nici la prânz nici după, de ce miercuri și de ce nu în satul ăluia care ar fi fost el de acord să asculte un discurs politic dacă ar fi venit în localitate după ora siestei.

Trebuie să iasă perfect, blond, cu gropițe și dentiție perfectă sau îl las în maternitate și plec; am înghițit treizeci de ani mizerii dar acum voi, ăștia noii, veți fi arieni sau nu veți fi deloc par sa spuna puriștii din spatele tastelor.

Capătă sens obsedantul apel al USR-PLUS către oricine are ceva de spus să intre politică, nu este doar un slogan de campanie.

Mai sunt 36 de zile până România își alege președintele.

Cum stătea treaba acum 5 ani pe vremea asta:

Victor Ponta (USD) 42%
Klaus Iohannis (ACL) 28%
Călin Popescu Tăriceanu (Independent) 8%
Elena Udrea (PMP) 5%
Dan Diaconescu (PP-DD) 2%
Kelemen Hunor (UDMR) 4%
Monica Macovei (independent) 4%
Corneliu Vadim Tudor (PRM) 2%
Teodor Meleșcanu (independent) 4%

*de la GSSC Avangarde (28 septembrie -3 octombrie 2014)

Nu știu cum va vota diaspora luna viitoare, pentru cine în particular sau dacă oamenii din diaspora profundă, cei mulți care nu dau doi bani pe diferența între conservatori și sexo-marxiști, au astăzi un favorit, cum nici în urmă cu cinci ani nu am știut. Atunci votul a fost preponderent împotriva a ceea ce reprezenta Ponta, mai nimeni nu a votat din convingere Iohannis. Votul care funcționează e cel visceral, contestatar, cel care se împotrivește unei entități percepute ca nocivă iar anul ăsta apare situația exotică de a putea îngropa PSD-ul definitiv votând Barna în primul tur.

Și cu pâinea unsă și cu sufletul în rai. Anul ăsta se poate.

09/09/201909/09/2019

3 zile ramase pentru solicitarea votului prin posta

La alegerile din această toamnă se va putea vota și prin corespondență, în plic închis emis de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), termenul până la care se poate cere plicul cu formularele necesare este 11 septembrie 2019 pentru ambele tururi de scrutin.

Votul prin corespondență este disponibil oricui are domiciliul stabil în străinătate, indiferent care este țara în care se află, solicitantul are nevoie de o adresă unde să primească documentația și notificările corespunzătoare procedurii prevăzute de lege. Măsurile de securitate necesare pentru asigurarea confidențialității votului presupun o serie de pași de respectat atât pentru înscrierea la votul prin corespondență cât și pentru transmiterea acestuia către AEP.

Solicitarea se face exclusiv online, pe internet, la adresa votstrainatate.ro,iar procedura de înscriere este explicată coerent în materialul video de mai jos produs de secția consulară de la Madrid.

https://www.facebook.com/ambasada.madrid/videos/383287612385554/

De reținut este că înscrierea pentru votul prin corespondență nu elimină posibilitatea exprimării votului la secția de vot în ziua alegerilor cu mențiunea că va fi nevoie de o declarație în nume personal din care să reiasă că cel care s-a înscris pentru varianta prin corespondență s-a răzgândit și nu a trimis până la urmă plicul, declarație care se va completa de comisia din secția la care alegătorul alege să meargă.

01/09/201901/09/2019

Ziua Limbii Române marcată în Barcelona de Centrul Cultural Robarna

31 August este ziua în care calendarul oficial marchează sărbătoarea limbii române
Diaspora simte chiar acut importanța acestor sărbători și le punctează

Duminicile barceloneze românești au aer de sărbătoare una după alta, fie că te bucuri de ziua liberă în familie sau te gândești să te vezi cu alții de-o limbă cu tine, biserica e deschisă duminica, pe plajă ești la un „salut” distanță de cuplul cu copii românești pe nisip lângă tine, la terasele înțesate de lume e nevoie doar de primul zâmbet amabil de deschidere și-atât.

Astăzi este despre ce a făcut Centrul Cultural Robarna din Barcelona la biserica românească unde au căutat să ajungă la copiii românilor din zonă, și-s mulți. Aș putea menționa câți copii s-au născut din cel puțin un părinte român în ultimul an în Catalunya, județul spaniol cu capitala la Barcelona. Sunt mulți, mai mult de 1.700 doar într-un an, 2018. Limba română are perspective viguroase în Spania, trebuie doar să ne ocupăm de asta.

Centrul Cultural Robarna din Barcelona a desfășurat duminică, 1 septembrie 2019, actiunea dedicată Zilei Limbii Române, fixată în calendar în fiecare an la 31 August. Dedicată în principal copiilor cu cel puțin un părinte român.

Cei mai mulți dintre ei deabia s-au întors din vacanță, alții și-au petrecut lunile de vară aici, zumzăie la fel și unii și alții, curioși, deschiși, hulpavi la mirosul reavăn de tipăritură românească, atenți la îndrumarea colegilor noștri spre cuvântul în limba română. Învață în mod obișnuit la școală în limba catalană, vorbesc cu colegii în limba castellană, spaniola oficială, și răsfoiesc trufaș limba română, o stăpânesc și pe-aia.

Sala de la biserica Sfântul Gheorghe din Barcelona unde i-am așteptat pe micuți cu cărți noi de povești, abecedare sau istorii povestite s-a umplut peste așteptările noastre, ne-am simțit debordați, ne pregătisem pentru opt, nouă, zece pitici plictisiți, care să ne ignore princiar și să ne lase cu ochii în soare. Doamne cât am greșit! Ne-au cotropit. Au întrebat, au avut dubii, curiozitatea lor ne-a pus în dificultate, și am râs. Ne-am amuzat împreună și am râs cu un stol de copiluți cum nu ne-am fi închipuit vreodată.

Impreună cu Liliana Bunda, cea care se ocupă în mod obișnuit de ei, reprezentanții Centrului Cultural Robarna din Barcelona (CCRB) am înmânat copiilor cărțile care s-au dovedit puține, vom remedia cumva acest neajuns în viitor, și ne-am lăsat conduși în lumea lor, ei știu mai bine, ne-au dovedit și astăzi încă odată în plus lucrul ăsta. Maria Liciu ne-a fost de mare ajutor, cu stropul de ordine de care a fost în stare și fără de care nu ne-am fi înțeles cu cotropitorii de vârstă infantilă care ne smulgeau cărțile dintre mâini.

Afară, pe strada cu biserica, Valentina Tomescu și încă trei explicau părinților despre importanța înscrierii pentru votul prin corespondență și strângeau semnături. Diaspora e așa, dinamică, amestecată, ciudată privind dinspre România, greu de înțeles, cu puls propriu și interese simple dar clare, exacte, precise. Că vorbim aceleași cuvinte cu România dar nu înțelegem ce ne spunem, vina e împărțită spun oamenii.

Exact în urmă cu doi ani, la libraria Punct din Barcelona, avea loc manifestarea dedicată limbii române care atunci coincidea cu inaugurarea centrului. În aceeași zi ne-am alăturat proiectului „Cartea, o usa deschisa catre viitor” proiect care, coincidență sau nu, s-a încheiat odată cu cel al librăriei noastre din Barcelona.

„Cartea, o ușă deschisă către viitor” a fost inițiat de Doina Mustățea în Italia în urmă cu 13 ani și căruia i s-a alăturat un grup de scriitori români din peninsulă. Din donațiile românilor cu suflet din diaspora, sunt ajutați copii și bătrâni defavorizați din România. CCRB a fost onorată zilele acestea la primirea unei diplome care marchează participarea și implicarea în acest proiect de suflet. Am fost onorați să fim incluși printre prietenii inițiativei.